… sau nu prea. Azi am fost într-o stare extraordinar de bună. Deși am muncit 12 ore, m-am amuzat din toate nimicurile și am râs din toate nimicurile pentru a trece timpul mai repede. Asta pentru că urăsc să stau cu ochii pe ceas când sunt la serviciu. Mereu mi-am dorit să vin la job de drag pentru că-mi place ceea ce fac.

Starea mea s-a schimbat pe seară. Îmi propusesm ca, în acest weekend, să merg la mare. Fir-ar ei să fie de bani! De ce nu mi-or ajunge niciodată? Azi am luat salariul dar s-a dus într-o clipită. Facturi, sală, benzină (wow, încă reușesc să mai merg cu mașina la muncă!), mâncare… Și iar ajung la vorba prietenei care mă cheamă în străinătate. Salariu mai bun, trai mai simplu (să zicem). Da mă, dar eu aleg aici la ”Românica”, îmi place să mă chinui, să dau la o parte fărâmiturile și să iau grosul :).

Asta e, nu cred că reușesc să ajung la mare vara asta. Acum dau vina pe bani, dar de fapt, nici timp prea mult nu am. Mă conformez. Dar ce mă enervează și ăștia care postează pe Facebook toate plajele din Mamaia pe unde ajung ei! Nu zic, pun și eu o poză-două, dar nu zece la fiecare restaurant în care mănînc și cu fiecare șezlong pe care mă bronzez. Okaaay, las’ că ”rup” eu piscinele din București, măcar atât să-mi permit, dă-o încolo de treabă! Inspir, expir și….aștept sfârșitul de săptămînă…”