Mulți dintre voi veți spune că asta e regulă veche și că se scrie întotdeauna legat.  “Niciun” s-a mai scris legat și înainte de 1953, dar există câteva excepții în care se scrie dezlegat. Dacă sunteți draguți să-mi acordați nițică atenție, vă spun și de unde vine. De fapt, ca să nu ziceți că fac eu pe deșteapta, am luat copy-paste din Academie. Ca să fie clar :).

“Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio, care se încadrează într-un întreg sistem la care se aplică de mult aceleaşi reguli”.

Haideți că revin la stilul meu. Și nu pentru că nu ați înțelege cum e scris pe acad.ro, dar eu structurez într-un mod ceva mai simplu. Cu exemple :). Asta și pentru că, în ultima vreme, mi se cere părerea. O colegă m-a întrebat și despre engleză. I-am spus rapid că nu sunt persoana potrivită :D. Un fost coleg de presă mi-a cerut sfatul pe italiană. Ei, unde mă pricep, mă pricep; în limbile străine învățate, gramatica m-a pasionat întotdeauna. Ceea ce nu a fost neapărat bine. Pentru că am uitat de vocabular.

NICIUN

* adjectiv pronominal:

N-am niciun chef să fac ce mi se cere.

* pronume (cu sensul de nimeni):

Am așteptat degeaba; n-a venit niciunul.

NICI UN:

* adverb + articol:

Nu este nici un naiv, dar nici un om atotștiutor.

(La fel este și pentru “nicio”: Nu am nici o mașină, nici două).

* conjuncție + pronume nehotărât:

Nu mă interesează nici unul, nici celălalt.

* conjucție + numeral:

Aș vrea eu, dar nu am nici un câine, nici mai mulți.

* intercalat:

Sunt curtată de doi bărbați și sunt tristă: nu-mi place nici de unul, nici de celălalt.

Ea n-are nici măcar o prietenă căreia să i se confeseze.