Hidos arată ”vre-o” ăla taman în titlu, așa-i? Celălalt la fel. Încerc să înțeleg de ce cred unii sau alții că trebuie scris dezlegat. Oricât aș încerca, nu pot găsi vreo explicație. Să se gândească oare la forma vere unus din latină? Ba, pardon, este *vere unus, chiar așa, cu steluță. Nu o ignorați, căci steluța aceea cu șase brațe are o importanță majoră. Acel asterisc indică faptul că forma nu este atestată în vreun text. Verificați la doamna Wikipedia, în caz că ați uitat și în caz că nu vreți să-mi dați mie crezare. La urma urmei, eu sunt doar un simplu vorbitor nativ, fără a avea competențe în ale lingvisticii, iar blogul meu nu vrea să-l înlocuiască pe sărmanul dex. Nici p-ăl de azi, nici p-ăl de acu’ douăj’de ani :).

Iacătă ce spuneam. Știm că vin din latină (apropo, se mai face latina în școală? Eu am prins-o doar un an, cred că printr-a opta). Dar pot să pun pariu pe blogul ăsta că mai bine de jumătate din cei care scriu cele de mai sus dezlegat habar nu au de etimologie. Încerc să explic puțin, fără complicațiuni, dar nu promit că-mi iese :). Când scrii un cuvânt cu cratimă o faci pentru că acel cuvânt, de sine stătător, înseamnă ceva. Vine de la ceva sau de la altceva. Ca de exemplu, ”dă-mi” vine de la ”să-mi dai, mie, îmi, -mi”, ”m-ai înnebunit” are sens scris cu cratimă pentru că acel ”m-” are o continuare, și anume ”pe mine, m-” ș.a.m.d. Nu știu cum să fac o schemă, mă gândesc să încadrez toate cuvintele (cel mai frecvent folosite, desigur) scrise legat și pe toate celelalte scrise dezlegat. Îmi doresc să nu mai văd hidoșenii precum ”vre-o, vre-un, vre-una, vre-unul” etc. Mă dor ochii.
vreo
vreun
vreuna
vreunul
Nu dau exemple de propoziții pentru că nu există excepții. Acestea se vor scrie întotdeauna legat. Sper. Dacă mințile luminate din Academie aduc vreo schimbare cu privire la cele scrise de mine aici, mă las de limba română. Adică n-am să mai scriu niciodată vreun articol.
PS: Aștept sugestii și completări :).

Sau „frumoas-o”, „dragut-o” s.a.m.d. 🙁
Si „a-ti” facut, „a-ti” ales…
„țîgare” se zice (cu î din i și e) ca în exemplul „N-ai cumva vo’ țîgare?” (vo’ = vreo). Se zice/bea „beutură”.
Domniii academicieni au căzut într-un somn adânc încă de când au scos primul DOOM şi
de atunci dorm neîntorşi cu gândul doar la propriile titluri academice.
E aceeasi balarie ca la intr-o, intr-un. Si vre-o si vre-un au mai mult sens cu bucata aia de cratima la mijloc fiind logic sa pui o cratima la cuvinte compuse.
Uite ca unii daia scriu asa, le-a ramas undeva prin subonstient imprimat vere-unus/vrere unus, mai ales ca sunt unii care au facut si pe ici si pe colo o leaca sau poate mai mult decat o leaca si latina si italiana, si franceza (la fel cum ai facut si tu un an latina in scoala genereala, altii au facut mai multi ani sau poate au fost atenti la ora).
Ar mai fi si varianta in care unii au mers mult la biserica unde se tineau slujbele in latina, citind textul din latina.
Se poate constata daca cineva a facut doar o simpla greseala daca este bilingual, multilingual sau daca dabia stie limba nativa.
Pe de alta parte, limba oficiala romana pe care noi o stim azi a „suferit” multe transformari in scriere si vorbire, si inca mai pimeste transformari. Gramatica romana este influentata mult de cea franceza, in cazul in care nu ai observat.