elefant.ro

Este inutil să spun asta încă o dată, dar nu mă dor degetele să scriu (deși multă lume îmi spune că nu ar trebui să mă scuz sau să mă justific în fața cuiva, nici măcar a cititorilor): nu sunt profesoară, nu mă cred mai deșteaptă decât alții și scriu din ce știu, din ce cunosc și din ce mă pot documenta (iar asta când și când pentru că roxanab.ro nu a fost creat pentru analize amănunțite). Am ținut să precizez acest lucru, pentru că săptămâna trecută a fost a criticilor și a observațiilor (apreciez că măcar le primesc în privat 😁).
 Buton bun Roxana Branisteanu YouTube

Mi s-a atras atenția că nu e posibil ca cineva care oferă teste de cultură generală și lecții de gramatică să facă greșeli. Well, asta necesită puțină lămurire. Dacă fiecare om în parte care mă citește mi-ar spune unde și când greșesc mi-ar face un foarte mare bine pe care l-aș da și eu mai departe, la rândul meu, prin textele pe care le scriu. Eu nu-mi critic cititorii niciodată. Iar eu nu scriu pentru academicieni. Eventual îi iau drept sursă :). Aproape în fiecare articol scris în săptămâna ce a trecut am avut câte o greșeală.

După cum știm, tonul face muzica, iar de cele mai multe ori observațiile pe care le primesc sunt dure. Știți, e mult mai ușor să observi paiul din ochiul altuia, însă destul de greu vezi bârna din propriul ochi. Blândețea, toleranța și bunătatea sunt calități pe care m-aș bucura să le văd tot mai des la oameni (să nu credeți că nu mă includ și pe mine aici). Când corectezi pe cineva, fă-o calm, într-un mod plăcut, nu brutal. Dai dovadă de bună creștere. Și te rog pe tine, cel/cea care mă citești acum, să nu crezi niciodată că deții tot. S-ar putea ca acea greșeală pe care ai zărit-o la mine să o faci și tu, în vorbire, fără să-ți dai seama :).

Bun, haideți că iar m-am abătut de la subiectul de azi :).

Spuneam zilele trecute, într-o postare pe Facebook, că am umblat trei ore să găsesc un troler. Și atunci m-am gândit că asta necesită un articol separat. Cuvântul în sine, deși vine de la englezescul britanic “trolley”, nu a fost preluat și adăugat în dex, cum s-a întâmplat cu altele (show, link, trend, speaker, designer etc). În magazine, nu e trecută niciuna dintre forme. Doar în online apare și este scris cu un singur “l”. Eu nu m-am luat după faptul că toți din online scriu astfel, cât după faptul că nu-mi place cum se vede “troller”. Nu văd sensul celui de-al doilea “l”. Am putea să rămânem la varianta originală, și anume ”trolley”. Dar nici englezii nu îl folosesc atunci când se referă la bagaj. Ei îi spun ”rolling luggage” sau ”trolley suitcase”, dar serios, într-o lume în care totul se mișcă cu viteză, nu ai timp să spui două cuvinte în loc de unul simplu. Englezii numesc ”trolley-ul” căruciorul cu care fac cumpărături în supermarket. Noi putem rămâne la ”bagajul de mână”, dar avem deja trei cuvinte. Așadar, nu știu voi, dar eu îi spun ”troler”, care este o geantă de voiaj prevăzută cu o pereche de rotile şi un mâner extensibil. Dacă este de dimensiuni mari, deja intră în categoria geamantane :).

După îndelungi căutări, și oboseală, și foame, și sete, că de aceea nu-mi mai place shoppingul foarte tare, am găsit un troler care mi-a plăcut enorm, de la Swiss nu mai știu cum, dar era 480 de lei. Sau altul de la Samsonite, tot pe acolo la preț. Exagerate. Cu banii ăștia mă distrez câteva zile în vacanța ce urmează 😁. Mai găsisem și la 170-200 de lei prin Cora, dar nu erau dimensiunile care îmi trebuie. Și zău că alți 40 de euro ca data trecută (ok, și ca acum două dăți) nu am de gând să mai dau la aeroport pe motiv că nu încape în spațiul infim pe care îl au cei de la compania cu care zbor. Așa că am ales tot Mirano (deloc ieftin, însă chiar aveam nevoie). Mai am unul de la acest brand, de aproape zece ani. Nu s-a rupt niciun fermoar, nu s-a urâțit, nu are absolut nimic. Și chiar  a fost plimbat cam peste tot, inclusiv în weekendurile în care plec la mare sau la munte. Ah, da, mereu plec cu troler după mine. Nici nu aveți idee câte chestii își poate pune o femeie când pleacă 😁.

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ