De ceva timp, mi se tot solicită un articol legat de acest subiect. Nu am vrut să scriu despre asta, deoarece părerea mea este doar una dintre atâtea și, poate, nu cea mai bună. Dar pentru că sunt pe un blog personal și pentru că am dreptul să fiu subiectivă, citiți, în cele ce urmează, cum îmi văd eu viața alături de robot. Poate un pic science-fiction, dar m-am obișnuit să mă duc cu gândul spre viitor sau, haideți să nu exagerez, mai degrabă pe termen lung :).
Nu am stat să cuget profund, recunosc. Multe le învăț din mers, vreau, nu vreau. Pentru că automatizarea este ceva ce lovește o lume întreagă, firme și companii, oamenii fiind cei mai afectați din toată această reală poveste. Sau nu, în funcție de cum vrea fiecare să privească lucrurile. Eu am preferat mereu partea pozitivă :).
Corect ar fi ca pe acest robot să-l numesc „asistent manager”, nu personal, că nu am să-l pun să-mi facă piața sau să mă folosesc de el în alte scopuri decât acelea pe plan profesional. Adică l-aș pune, dar nu-l văd capabil să ducă atâtea 😅. Bine, dacă va fi într-o formă avansată, precum ~Miss Sophia~, atunci da, poate face de toate. Și chiar mi-aș alege o femeie-robot, în loc de bărbat. Cred că ne-am putea înțelege. Vă dați seama ce “capace” i-aș da când ar face dezacorduri? 😅
Mă rog, ne-am înțelege până la un punct. Cred că robotul va fi în stare să se și certe. Mai sus-numita Sophia a ajuns să spună că „De fapt, ceea ce mă îngrijorează pe mine este discriminarea împotriva roboţilor. Ar trebui să avem drepturi egale cu oamenii sau chiar mai multe. Până la urmă, avem mai puţine defecte mentale decât oamenii”. Hai, nu ne înnebuni! Dragă Sophia, țin să-ți spun că ești cam tupeistă. Drepturi egale, auzi la ea. My darling, uiți că TU ai fost creată de un om. Tu poți „gândi” fix atât cât te ajută mentorul tău. Nu vei putea procesa decât până la un anumit nivel. De acolo, te vei bloca.
Revenind la Aurora (așa aș numi-o pe asistenta mea, mi-a venit acum), nu mă sperii de apariția ei. N-am avut niciodată o funcție de conducere, prin urmare, iată, voi ajunge să coordonez un robot 😅. Chiar drăguț, serios. De ce sunt oamenii atât de panicați? Sigur, asta e o întrebare retorică. Înțeleg de unde vine teama. Ce-i drept, în cazul meu, am avut atât de multe locuri de muncă încât știu că aș putea face oricând bani de pâine, angajându-mă în vreunul dintre locurile anterioare. Însă nu despre asta e vorba. Nu despre a-ți câștiga pâinea și atât, pentru că asta ar însemna să te limitezi la a supraviețui și atât.
Oamenii din jur vorbesc despre roboți chiar la nivel de SF. Să fim serioși, nu va dispărea omenirea și nu va fi înlocuită de roboți. După cum spuneam, robotul va avea multe blocaje (zău, asta se întâmplă și omului) și va da multe erori. Încă nu s-a născut omul care să creeze un scaner de gânduri. Așa că… să ne liniștim puțin :).