AcasăEducatieDescoperaMi-am dorit mereu să fiu mamă! Acum mi-e teamă...

Mi-am dorit mereu să fiu mamă! Acum mi-e teamă…

Published on

spot_img

Încă din copilărie, cele mai multe jocuri erau despre ideea de a fi mama. Toate păpușile îmi erau copii, aveam grijă de ele, le îmbrăcam, le hrăneam (imaginar, evident) și… îmi plăcea foarte tare treaba asta. Și când am crescut aveam aceeași dorință. Mă vedeam mamă, mamă de băiat, mai exact. Îmi doream trei, patru, cinci copii, cât mai mulți.

Îmi plăceau și îmi plac și acum familiile numeroase. Între timp, m-am reorganizat. Vreau unul singur. Numai că, de ceva vreme, m-a cuprins teama. Nu am responsabilități, nu am obligații și îmi trăiesc viața așa cum vreau, cum am chef și când am chef.

Din discuții, am înțeles faptul că un copil îți schimbă viața radical, și nu numai viața. Timpul tău nu mai este al tău, de fapt, este al copilului tău. Totul se învârte în jurul lui, iar tu riști să intri într-o cumplită depresie, depresia post natală. Nu știu cum este, doar am auzit despre ea și mă tot întreb: cum și de ce să se întâmple asta? Nu ar trebui să existe o fericire fără margini că ești mama? Nu știu, întreb. Mă sperie teribil toate aceste idei, unele preconcepute, altele foarte reale, motiv pentru care încep să am îndoieli legate de nașterea de prunci.

Cum spuneam și într-un alt material, ai noștri parcă suportau altfel ideea de a deveni părinți. Parcă nu erau deloc deranjați că trebuie să cedeze din timpul lor, din somnul lor, din tot ce este al lor. Parcă nu se mai speriau că nu au cu cine să-l lase pe micuț, că nu are cine să îi ajute, cum crește copilul și tot așa. Oare, suntem noi superficiali și egoiști sau, pur și simplu, vârsta își spune cuvântul?

Alte vremuri

Pe vremea alor noștri, se nășteau mai mulți copii și foarte devreme. La 20 și un pic de ani, opt femei din zece aveau cel puțin un copil. Acum, la 30 de ani, doar patru femei din zece sunt mame  și doar un copil, iar la 30 de ani plus – nu ai cum să mai ai aceeași răbdare și entuziasm pe care le-ai avea la 22-23 de ani. Mama spune că este un aspect foarte important. Cred că odată ce înaintezi în vârstă, te obișnuiești cu libertatea de mișcare pe care ți-o dă lipsa unui copil și, ușor, ușor, o să dispară complet dorința de a deveni mama. Numai că, la 50-60 de ani, începi să regreți că nu l-ai avut (știu asta din povestirile celor mai mari decât mine, care nu au avut bucuria de a fi părinți și acum regretă).

Cum găsim doza aia de curaj prin care să renunțăm puțin la noi și la activitățile noastre cotidiene, plăceri, plimbări și tot ce ne umple timpul, cu sau fără voia noastră, și să luăm în serios ideea de a deveni părinți? Cât de rău poate fi? Eu tot mă gândesc și sper ca un prichindel să îmi schimbe viața în bine și să nu mă chinuie.

Ultimele Articole

RECENZIE O fată pe nume Willow

O fată pe nume Willow este o poveste deosebită și, cel mai important, poate...

Lista mea de cărți de 4500 de euro

Lista mea de cărți de 4500 de euro! Am făcut un video pe YouTube...

Book Club by iCarte, iParte

Am ajuns la Ediția cu nr. XXV la Book Club by iCarte, iParte, de...

BOOKS and WINE by iCarte, iParte

Books and Wine este un concept unic în România, care, la fel ca toate...

More like this

Tabara iCarte, iParte ZIUA 3 – Satul Cobor

Iată-ne ajunși în ultima zi din Tabăra iCarte, cea în care ne-am împărțit între...

Tabara iCarte, iParte: ZIUA 2 – La pas prin Ferma Cobor

A doua zi din Tabăra iCarte, iParte a fost la pas prin Ferma Cobor....

”Vrei CARTE? Ai parte!” 2+1 GRATIS pe Libris și Elefant

În sfârșit, cei de la Elefant au revenit cu oferta 2+1 pe care abia...
error: Content is protected !!