Mi-e dor de el, mi-e dor de mine în preajma lui, mi-e dor de stângăciile pe care le făceam de emoție, de împlinire și de starea de beatitudine pe care o croșeta cu firele descurcate de mine. Mi-e dor de nopțile reci în care simțeam doar căldura trupului din stânga, mi-e dor de șușotelile din timpul somnului, în care visa că mă iubește. Mi-e dor de senzația de sufocare excitantă când mă cuprindea cu brațele lungi pentru că nu putea adormi altfel. Mi-e dor să mă fâstâcesc înainte de a-i spune că trebuie să schimb poziția în pat, altfel voi face noaptea albă, mi-e dor de nopțile albe pe care noi le coloram în nuanțele preferate.

Mi-e dor de zâmbetul tâmp cu care plecam dimineața la birou, de ochii sclipitori și de chicotelile colegilor care se încărcau cu energia pozitivă și cu starea mea de beatitudine. Mi-e dor de dorința de a zburda pe străzi și de a spune străinilor cât sunt de fericită și cât îmi lipsești, deși ai plecat de secunde. Mi-e dor să te iubesc, dar cel mai mult mi-e dor să îți arăt că te iubesc. Mi-e dor de lacrimile sincere cu care îmi inundai fața, de propriile lacrimi care-mi poticneau respirația. Mi-e dor de tine, de tot ce ai fost tu… nu știu dacă mai ești acum…

Era fantastic, nici eu nu știam că pot simți asta. Sunt fericită și îți mulțumesc pentru că m-ai făcut să simt că trăiesc la intensitate maximă. Că m-ai făcut să îmi aud inima cum bate, că mi-am văzut corpul tremurând, că am învățat să mă bucur de emoțiile copleșitoare care-mi inundau mintea, că am învățat să iubesc pur și simplu. Îți mulțumesc că mi-ai dat curajul să mă las în mâinile tale, copile!

Îți mulțumesc că mi-ai demonstrat că NU poate fi DA și că POATE nu există. M-am redescoperit lângă tine și mi-a plăcut lumea ta, nu credeam că pot, nici nu m-am gândit. Acum, după ce ne-am avut, știu sigur că pot orice, chiar și să iubesc din nou… unul ca tine!