Titlul meu este un subiect foarte controversat, iar oamenii au păreri împărţite. Am fost tentată şi eu, de multe ori, să spun că oamenii se pot schimba. Însă nu-i aşa.
Oamenii se maturizează, evoluează, îşi pot schimba pasiunile, priorităţile, job-urile, aspectul, conduita, sentimentele etc. Trec printr-un cu totul alt proces: transformare. Dar ei nu se schimbă. Aşa cum o spune şi proverbul, în care eu m-am regăsit de când mă ştiu, „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba”.
Normal că dacă o persoană te răneşte şi te tratează urât, îţi vei schimba şi tu comportamentul faţă de ea, nemaiprivind-o cu acelaşi drag ca până atunci. Dacă eu îţi dau o palmă după ceafă aşa, din senin, o să te schimbi, considerându-mă ori nebună, ori că am ceva cu tine, dar nu-s în stare să vorbesc să ţi-o spun.
Pot să dau exemple din propria viaţă. Eu am încercat să mă chimb. Sigur că au existat mici schimbări sau, cum am spus mai sus, transformări. Am vrut să fiu mai puţin egoistă şi să mă gândesc mai mult la ceilalţi. Ciudat, pentru că întotdeauna mi-a păsat de oameni, nu doar de cei apropiaţi şi dragi mie. Însă interesul meu a fost pe primul loc. Am vrut, de asemenea, să fiu mai puţin critică cu ceilalţi. Dar nu-mi iese; mai devreme sau mai târziu tot spun ceea ce gândesc (desigur, în funcţie de situaţie şi de om). Am reuşit să fac asta, în schimb, cu mine. Sunt mândră şi nu mi-e ruşine cu mine. M-am judecat cândva. Azi sunt ok în pielea mea.
Am încercat să schimb oameni. Bărbaţi despre care am crezut că mă pot face fericită, dacă schimbă anumite lucruri deranjante pentru mine în viaţa lor. M-am convins că nu e corect, nu e normal ca cineva să se schimbe pentru mine (performanţă pe care, oricum, n-a atins-o nimeni). Mi-am dat seama că nu vreau să se schimbe nimeni. Vreau ca fiecare om să fie aşa cum e el. Iar dacă ceea ce mă deranjează pe mine este un hobby sau o plăcere fără de care nu poate trăi, ori accept, ori mă îndepărtez. E atât de simplu…!
Oamenii nu se schimbă. Ori îi accepţi ca atare, ori îi ocoleşti, văzându-ţi de treaba ta. Prin urmare, şi eu pot fi evitată, atâta vreme cât mi se cere să fiu altceva decât ceea ce sunt. Nimeni nu trebuie să facă un compromis. Nici măcar în numele iubirii. Şi apoi, în niciun caz nu te schimbi pentru că ţi se cere asta. O faci pentru că şi tu consideri că ţi-ar fi mai bine să renunţi la anumite vicii sau lucruri care nu-ţi aduc niciun câştig material sau sufletesc.