Odată, a venit un om în grabă la Socrate, zicându-i:
– Ascultă, Socrate, trebuie sa-ţi spun că prietenul tău…
– Stai, l-a întrerupt inţeleptul. Ai trecut prin cele trei site ceea ce vrei să-mi spui?
– Trei site? a întrebat celălalt plin de uimire.
– Da, dragul meu; trei site! Să vedem dacă ceea ce vrei să-mi istoriseşti poate să treacă prin cele trei site. Prima este sita adevărului. Ai verificat dacă tot ceea ce vrei să-mi istoriseşti este adevărat?
– Nu, am auzit şi eu povestindu-se şi…
– Aha! Precis însă că ai folosit-o pe cea de-a doua sită. Ceea ce vrei să-mi relatezi, dacă nu este adevărat, măcar este un lucru bun?
Celălalt răspunde ezitând:
– Nu; dimpotrivă…
– Atunci, l-a întrerupt din nou înţeleptul, hai să încercăm a treia sită. Ceea ce vrei să-mi comunici este un lucru necesar?
– Nu tocmai.
– Atunci, zâmbi Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun şi nici necesar, las-o baltă şi nu mă mai împovăra şi pe mine.

Eu am fost odată ca acest om. De fapt, hai să nu o mai dau cotită. Încă mai sunt aşa. Nu verific informaţia din trei surse, aşa cum am învăţat în facultate, ba chiar duc vorba mai departe cu scuza că vreau să aflu adevărul. Sunt şi lucruri pe care ştiu să le ţin pentru mine, atâta vreme cât acestea intră la categoria „secrete”. Dar recitind cele scrise mai sus, mă gândesc de vreo două ori înainte de a-mi da drumul la gură…