Te-ai indrăgostit până peste cap de el. Nici tu nu știi de ce, dar nu poți și nici nu vrei fără el. Te-ai lăsat dusă de val, te-ai lăsat în brețele lui puternice, așa cum îți plac ție. Și l-ai iubit. Și el te-a iubit, dar un pic altfel decât ai făcu-o tu. Pentru că ei iubesc altfel!
Și vă iubiți în continuare, o lună, două, trei. Totul este așa cum ți-ai imaginat întotdeauna să fie… până într-o zi. Până în ziua în care realizezi că el nu mai este bărbatul de care te-ai îndrăgostit. Încep întrebările: De ce? Are pe altcineva? Nu mai este fericit? Dar de ce? Totul era bine. Nu mai este atent, lipsește tot mai des de acasă, nu mă mai sună cu aceeași frecvență, iar lista continuă la nesfârșit, că doar suntem femei, avem imaginația bogată. Și uite așa, începi un întreg proces cu omul pe care îl iubești sau de care ești îndrăgostită (că sunt sentimente total diferite). Începi să pui întrebări, începi să îl condiționezi, să pui presiune pe el și, cel mai greșit, încerci să îl schimbi. Complet greșit!
Bărbatul ăla este același bărbat de care tu te-ai îndrăgostit în urmă cu două luni. Este fix același. Numai că, în cele două luni care s-au scurs, tu ai văzut un bărbat îndrăgostit. Îndrăgostit de tine, de voi, de momentele împreună, de nopțile împreună, de diminețile pofticioase, de dorința de a te descoperi. Era frumos, da, dar nu te iubea, nu a avut când să te iubească, era doar îndrăgostit nebunește. Acum, starea s-a dus, nu mai este nebunia de la start, dar asta nu înseamnă că nu mai este interesat de tine. Nu înseamnă că are pe alta, nu înseamnă că nu te mai vrea. Înseamnă că s-a obișnuit cu tine, că nu mai are fiorii și fluturii în stomac de la început, dar merge mai departe lângă tine, pentru că îi place ce a descoperit.
Tu nu, nu vrei așa. Tu vrei să fie primăvară mereu și zilele de la început să țină o eternitate și începe teroarea pe care am menționat-o mai sus. Păi, de aici și până la dezastru e doar un pas. Șansele să îl pierzi sunt maxime. De ce? Pentru că nu ai cum să vrei sau să încerci să schimbi un bărbat cu o educație, cu coloană vertebrală, cu principii, un anume stil de viață, cu aspirații și valori (e valabil și invers, pentru femei). Nu poți schimba un puști de 18 ani, în creștere, dar un bărbat de 30. Așa că, dacă tot îl vrei, și crezi că este tot ce ți-ai dorit vreodată, acceptă-l așa cum e. Nu e nimic greșit și nici nu-ți cad gradele. Nu înseamnă că te mulțumești cu mai puțin. Te mulțumești cu ce ai ales tu, bărbatul de care te-ai îndrăgostit în urmă cu două luni. Și eu sunt în proces de învățare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here