Ca să descriu o piţipoancă, nu-mi ia mult. Din punctul meu de vedere, piţipoanca este acea persoană de sex feminin, care-şi face buzele ca de cal, îmbrăcată în culori stridente, în colanţi care nu îi acoperă fundul şi care are ca unic scop în viaţă găsirea unui bărbat cu bani, pentru a-i face viaţa mai frumoasă prin numărul de genţi achiziţionate.

De asemenea, piţipoancă este aceea care rupe solarul în două, iar noaptea schimbă cluburile ca pe şosete, împopoţonate cu ţoalele lor „dă firmă”, cu extensiile lungi atârnând până la fund şi cu glasul lor miorlăit.

Nu-mi plac oamenii prea… kitschoşi, care sunt caracterizaţi prin vulgaritate. Eu sunt adepta simplităţii.

Mi s-a spus de multe ori: „Tu ai de ce să te îmbraci simplu şi fără machiaj pentru că eşti înzestrată cu un baby face şi un corp atrăgător”.

Eh, la naiba! Vă spun pe bune, aşa cum am mai spus-o şi în alte dăţi: sunt minionă, nu am nimic ieşit din comun. Cred că ceea ce mă face plăcută este zâmbetul care îmi revine imediat pe faţă chiar şi în momentele mele de supărare.

A fost o perioadă în viaţa mea când şi eu purtam colanţi negri cu maieuţ, dar trecea de buric. Acum, mai răruț, dar cu bluză cât mai lungă.

Dar revenind la ele, divele, sunt inofensive şi amuzante.

Eu, care am zis că nu pot să suport prostia pentru că am, efectiv, alergie la ea, iată că a ajuns să mă amuze.

Puţine sunt femeile care se nasc stilate. Consider că stilul îl poți căpăta în timp.

Nu ştiu unde să le cataloghez pe cele care poartă şepci cu inscripţia „Cocaine & Caviar”… M-am întrebat dacă toată viaţa lor s-or fi hrănit cu bunătatea de caviar…