Sursa foto: ilovemylsi.com
libris.ro

Iată o poveste care mi-a stârnit interesul. Atât de tare încât să scriu despre ea, deși sunt obosită (pentru că scriu ori seara, înainte de culcare, ori în metrou). Despre „friends with benefits” am mai vorbit eu pe-aici, pe colea, dar acum scriu despre o poveste reală, care s-a întâmplat aproape ca în filmul pe care cred că l-ați văzut cu toții (mai jos trailer).

N-aș fi crezut că se poate, dar e pe bune. Cei doi au învățat la același liceu. Ea era topită după el, i-ar fi căzut la picioare doar dacă i-ar fi dat și cel mai mic semn, el – nimic. Nu o vedea, nici măcar nu știa de existența ei. A zărit-o la banchetul clasei a XII-a, când a invitat-o la dans. S-a cutremurat toată și s-a gândit că asta e șansa ei.

Nicidecum. A fost un simplu dans și nimic mai mult. Ceva mai târziu, ea i-a cerut prietenia pe Facebook. El nu i-a dat accept. Viața a mers înainte, fiecare pe drumul lui. Au trecut anii și fata, tot singură, tot nemăritată, după ce a trecut prin câteva eșecuri, și-a reamintit de prima ei iubire neîmpărtășită. L-a căutat din nou în spațiul virtual, a văzut că tipul tot nu-i acceptase prietenia, așa că i-a cerut-o din nou.

În sfârșit, i-a dat „add”. În sfârșit, au avut un date. Și povestea a început ca-n filme. Gen „ne-o tragem și nimic mai mult”. Fără dormit împreună, fără gelozii, fără afecțiune și… cu prezervativ (deși asta nu e neapărat obligatoriu). Numai că omul s-a aprins. Și uite-așa, din „friends with benefits” au ajuns soț și soție.

Sunt de câțiva ani împreună. Încă există nebunie între ei, dar, mai ales, după cum o spune chiar ea, prietenie. Pentru că, în acele nopți nebune de amor, în care trupurile se jucau nestingherite sub cearceaf, cei doi au descoperit că au și alte lucruri în comun, au descoperit că au discuții foarte interesante.

-Bună dimineața, soțul meu, i-a zis chiar azi când a deschis ochii.

-Bună dimineața, regina mea, a venit răspunsul.

Iată ce propoziții simple, ce nu par a fi cine știe ce. Eu, una, am simțit emoția din spatele lor.

Știți la ce m-am gândit când am auzit povestea aceasta? Încă o dată, s-a adeverit un lucru foarte important. Nu trebuie să aștepți ca bărbatul să facă un pas. Dacă vrei cu adevărat ceva, nu renunți. Nu te pierzi. Fata asta n-a fost refuzată, dar nici nu a primit vreun semn de la el că poate fi loc de ceva mai mult. Lucrurile au venit, pur și simplu, de la sine. Pentru că așa vine iubirea: natural.

Sursa foto: ilovemylsi.com

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ