Sursa foto: studybreaks.com

Nu am făcut eu studii ca să afirm ce am scris în titlu, dar m-am documentat puțin în privința acestui subiect, deoarece nu am vrut să am prejudecăți (deși am crescut cu prejudecățile și au trecut ceva ani până am scăpat de o parte dintre ele). Așadar, homosexualitatea nu este o maladie. Homosexualitatea este diversitate. Chiar așa, numit simplu: diversitate. Nu este o preferință sexuală. Nu e ca și cum ai alege între un vin roze și unul alb, în funcție de felul de mâncare.

Sunt o persoană care crede în Dumnezeu, iar pentru mine familia este formată din bărbat și femeie. Însă nu pot să-i pun la zid pe cei care au alte orientări sexuale. Pentru că și într-o familie, într-un cuplu mai dezinhibat, poate exista o libertate sexuală diferită de a altora (oameni deschiși, care preferă să aducă un al treilea partener în patul lor, spre exemplu). Dar trăim într-o țară liberă, iar eu nu cred că dacă se trece puțin de normalitate (care normalitate este relativă și diferă de la om la om), o vom lua razna. Cei care sunt homo vor rămâne toată viața astfel, nu se va schimba nimic. De ce să nu aibă dreptul la o șansă atunci? Sigur, dacă este să mă duc cu gândul în viitor, când mă voi afla la o terasă cu fetița mea, nu mi-ar plăcea să văd cum se sărută doi tipi sau două tipe. Dar la fel este și dacă văd o femeie cu un bărbat. Hai să fim un pic discreți și să nu ne „lingem” în văzul tuturor.

Să vă dau un exemplu personal. Acum ceva timp, am văzut un film în care două femei făceau dragoste (cu tot „tacâmul”: mângâiat, sărutat, prins de păr, zgâriat ușor cu degetele pe spate, supt degetul ș.a.m.d) și… am simțit că mă excită. Asta înseamnă că am orientări sexuale diferite? Sau că sunt bolnavă psihic? Să zicem că e doar puțin ciudat, nu? 😅 (Garantat, 100%, nu sunt lesbi, așa cum îi poate trece oricui prin minte în acest moment 🙂).

Un subiect controversat

Ca să închei, homosexualii nu sunt niște bolnavi mental, nu sunt niște „scursuri”. Sunt oameni. Atât. Singura mea problemă cu ei este aceea că tot timpul au impresia că toată lumea îi pune la zid. Nu acceptă cu ușurință denumirea de „lesbi” și „gay”, deși asta sunt. Sigur, sunt îndreptățiți de criticile aduse asupra lor în anii trecuți. Niște idioți cu studii, profesori sau oameni de știință, s-au apucat să scrie diverse cărți și articole despre cum au descoperit ei că cei homo sunt niște bolnavi, ce au nevoie de tratament și, poate, există o șansă la vindecare. Revenind la ideea de mai devreme, homosexualii se pun ei înșiși la zid. Ei simt nevoia să se apere și au problema acceptării propriei persoane. O dau ca exemplu pe realizatoarea acelor show-uri nebune de TV, Ellen DeGeneres. Era o tipă foarte iubită, dar, după ce și-a recunoscut orientarea sexuală, s-a lovit de tot felul de critici și jigniri, aducând-o chiar în depresie. Însă azi nu mai dă doi bani pe părerea cuiva care nu este pe aceeași lungime de undă cu ea.

Sursa foto: studybreaks.com

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ