Se spune că nu poate exista prietenie între două persoane de sex opus, adică prietenie din aia sinceră, pentru că, cel puțin unul dintre cei implicați, ar avea interese care nu țin de prietenie, ci de partea mai intimă.

Este foarte adevărat, dar să nu credeți că persoanele care prezintă un interes pot face neapărat un pas în sensul acesta. Unii sunt timizi și nu pot face decât să țină persoana respectivă în preajma lor pentru a se bucura de ea, alții nu vor să accepte, astfel că refuză să creadă că au alte planuri sau pur și simplu totul se află la nivel subconștient, iar persoana nici nu bănuiește de ce are uneori vise erotice cu prietenul pe care îl consideră ca un frate.

Din propria experiență pot spune că am fost prietenă cu tipi și am crezut că este o prietene foarte sinceră, dar am și fost prietenă cu bărbați pentru a fi aproape de ei, simțindu-mă atrasă într-un mod mai intim. În prima situație, mi-am dat seama ca tipul avea un interes față de mine, ca și posibilă iubită, așa că am renunțat să îi mai împărtășesc tot felul de lucruri despre băieții care mă curtau sau de care eram îndrăgostită la vremea aceea. Am ajuns să nutresc milă pentru el atunci când mă vedea cu iubitul meu, pentru că i se citea dezamăgirea pe față. Dar ce vină am avut eu că a fost el dezamăgit de mine din pricina asta?

În a doua situație, când m-am împrietenit cu un mascul pentru că îl voiam ca și partener de viață, nu s-a terminat nasol, tipul mi-a răspuns după un timp la avansurile mele subtile și am avut o relație chiar frumoasă de iubire, pe care o am și astăzi. Da, iubitul meu a fost, mai întâi, cel mai bun prieten al meu.