Recenzie „Gemenii” de Mircea Cărtărescu

Un autor român contemporan, Mircea Cărtărescu a reușit să impresioneze prin dedicația sa aproape obsesivă asupra cărților, dar și a descoperirii continue a ființei umane, a unui sine uitat în copilăria anilor 50. Influențat de Proust, Kafka, James Joyce, și alți scriitori celebri, Cărtărescu abordează, în creațiile sale, toate ideile acumulate de-a lungul anilor, punându-le într-o lumină personală, cu iz românesc (dar cult).

Titlu: Gemenii
Autor: Mircea Cărtărescu
Gen: Dragoste

Coperta carte „Gemenii”, scrisă de Mircea Cărtărescu
Coperta carte „Gemenii”, scrisă de Mircea Cărtărescu

Recenzie „Gemenii” de Mircea Cărtărescu

A avut parte de succes cu ”Solenoid”, ”Levantul”, ”De ce iubim femeile”, însă a rămas modest și critic asupra propriilor cărți, deși fiecare creație a sa este, de-a dreptul plină de emoțiile și sufletul său.

„Gemenii” este, printr-o delimitare, un roman de dragoste. Andrei, personajul nostru, cu care vom descoperi nemărginitele setimente adolescentine, este tiparul  condiției ”omului de geniu”, doar că într-o versiune mai mică. Acesta, îngropat fiind în lectură, artă, filozofie, întâmpină dificultăți în cazul femeilor, având o frică neexplicabilă, un sentiment latent care îl împiedică să recunoască adevărata percepție pe care o are asupra lor. De aceea avem personajul femin, Gina, care reușește să-i dea peste cap mecanismul, îndrăgostit iremediabil de aceasta; iar împreună cu Andrei, descoperim iubirea timidă și izolată a perioadei adolescenței, cu ambiții, suferințe, dar sentimente puternice.

Mesajul transmis de Mircea Cărtărescu

Cel mai important în descrierea lui Cărtărescu este limbajul, care, printr-o magie, reușește să surprindă unele trăiri și sentimente în starea cea mai stingheră pe care o poate cunoaște un copil, într-un incomfort recunoscut de toți, pe care nu îl putem exprima prin cuvinte, ci doar prin gesturi și sentimente. Iubirea dintre Gina și Andrei este cea la care poate am visat mulți, însă am respins astfel de iubire fiind prea complicată, într-o încercare nesfărșită de a ne descoperi și a afla ce suntem cu adevărat, pentru a putea împărtăși ființa noastră cu cineva potrivit.

De asemenea, descrierea pe care Cărtărescu i-o oferă femeii iubite este de-a dreptul copleșitoare, sentimentală, specială prin individualitatea cuvintelor autorului. Merită citită, mai ales în anii adolescenței, când iubirea este prima descoperire pe care o facem experimentând pe cont propriu.

DISTRIBUIȚI
Lavinia Bușe
În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

LĂSAȚI UN MESAJ