Recenzie „Lolita” de Vladimir Nabokov
Recenzie „Lolita” de Vladimir Nabokov
elefant.ro

„Lolita” a fost una dintre cărțile interzise publicului din cauza conținutului său care transmitea un mesaj ofensator (într-un mod relativ subtil), de aceea este și disprețuită chiar și în ziua de astăzi, de foarte mulți oameni.

Titlu: Lolita
Autor: Vladimir Nabokov
Gen: Beletristică/Dragoste

Coperta carte „Lolita”, scrisă de autorul Vladimir Nabokov
Coperta carte „Lolita”, scrisă de autorul Vladimir Nabokov

Recenzie „Lolita” de Vladimir Nabokov

Se spune că „Lolita” este o carte ce încurajează anumite comportamente, este o influență negativă, și transformă un act imoral în ceva romantic, inofensiv și inocent. Ați ghicit, este vorba de pedofilie. Deși nu este nimic imoral din multe puncte de vedere, subiectul este destul de inconfortabil, căci este vorba despre iubirea unui adult față de o fetiță cu foarte mulți ani în minus față de el.

Și totuși, cum a ajuns „Lolita” un clasic al secolului XX? În ciuda conținutului, cartea este încă una dintre cele mai apreciate creații ale lui Nabokov. Scriitorul rus a redactat cartea inițial în engleză, publicând-o în U.S., unde locuia în acel moment, ca mai apoi s-o traducă în limba lui originară, rusa.

Povestea romanului „Lolita”

Povestea, pe scurt, este aceasta: Humbert, personajul principal, are un trecut în care a întâmpinat dificultăți în a avea relații cu femei de vârsta lui, descoperind de-a lungul anilor atracția sa asupra fetelor în jur de 12 ani, pe care le numea nimfete. Mutându-se într-un loc nou, acesta este găzduit de o femeie care avea o fetiță de 12 ani, pe nume Dolores, de care se îndrăgostește iremediabil, motiv pentru care o alintă Lolita.

După câteva întâmplări ciudate (veți vedea și comportamentul fetei față de Humbert este unul cel puțin uimitor), mama Lolitei află de sentimentele lui Humbert, iar de aici toată povestea devine…greu de digerat. Cei doi ajung să călătorească singuri, el devenind din ce în ce mai obsedat, controlându-i viața Lolitei, și astfel, într-un final, ajung să se despartă (nu dau spoiler finalului, deoarece este surprinzător).

Vladimir Nabokov este autorul clasicului roman „Lolita!
Vladimir Nabokov este autorul clasicului roman „Lolita!

Într-o altă ordine de idei, cartea este despre iubire. Nabokov vorbește despre „Lolita” ca cea mai bună carte a lui, de care este mândru, căci o consideră reală, sinceră, dar și cea mai dificilă carte. Tema pe care a abordat-o a fost foarte controversată pentru timpurile în care a fost publicată, și nu avut parte de prea multă faimă imediată, deoarece a fost considerată vulgară. Și chiar și acum, cum spuneam, mulți oameni o consideră imorală.

Ce mesaj a vrut să transmită autorul Vladimir Nabokov

Este descrisă de multe ori a fi o nuvelă erotică, sau o nuvelă cu motive erotice, din cauza sentimentelor lui Humbert, în ciuda faptului că nu îndeplinește multe din gândurile sale. Însă fascinația sa asupra Lolitei este, probabil, motivul pentru care este atât de apreciată cartea; Nabokov a creat cele mai profunde sentimente pe care un om le poate avea. De asemenea, Lolita este și ea un personaj complex, deoarece este conștientă de impactul pe care îl are asupra lui Humbert, și se folosește de frumusețea ei în mod voit, ceea ce îngreunează situația.

Pentru Lolita, totul este doar o joacă, este începutul adolescenței premature, când își descoperă diverse calități. Caracterul ei este asemănător cu personajele interpretate de Liv Tyler în tinerețe (în ”Stealing Beauty” de exemplu) sau Alicia Silverstone în ”The Crush” . Personajele își cunosc calitățile, cuceresc prin flirtul lor copilăresc, și se dovedesc a fi personaje periculoase și letale. Un fel de Lolita, dar mai violent.

Cred că „Lolita” necesită puțină tărie pentru a fi citită complet (nu, nu tărie de prune), deoarece, deși nu este atât de explicită, este destul de greu să digeri anumite detalii, chiar dacă este vorba de iubire, tinde spre obsesie, și, de multe ori, este foarte siropoasă, fapt ce o face destul de greu de terminat. Însă fiind un clasic, merită încercarea.

DISTRIBUIȚI
Lavinia Bușe
În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ