Autorul australian Markus Zusak și-a făcut o reputație galopantă din momentul în care „Hoțul de cărți” a fost publicată și a început să constituie un „must” în rândul tinerilor, prima oară când am citit-o, o găsisem online și în două zile a fost gata, o carte genială, care cu siguranță merită a doua citire!

Titlu: Mesagerul
Autor: Markus Zusak
Gen: Beletristică

Recenzie „Mesagerul” de Markus Zusak

Însă nu s-a oprit aici, iar în 2002 a apărut „Mesagerul” care mai târziu a câștigat premiul pentru Consiliul Cărții Copiilor din Australia, iar recent a făcut vâlvă și pe la noi, însă cititorii o subestimează, gândindu-se că va fi la fel ca cealaltă, sumbră și dureroasă, însă să nu uităm carisma care l-a făcut pe autor atât de celebru.

Aici se spune povestea lui Ed (da, din Ed, Edd, și Eddy, acolo m-am gândit și eu) care este un personaj anost, un om care își duce viața plictisotoare la fel cum ne-o ducem toți: are un job pe care îl disprețuiește, însă are nevoie de bani, joacă prost cărți (eu nu știu decât Macao) și îi place lectura. Personal, pot spune că personajul a rezonat cu mine, este cumva sarcastic, amuzant, însă reflectă destul de des la problemele pe care le întâmpină și la viața sa.

Ce este totuși atât de special la acest personaj?

Mesajul pe care îl transmite autorul Markus Zusak în carte

Cred că la sfârșitul cărții toți vom cădea de acord că noi suntem Ed. Deoarece, pe parcursul poveștii, acesta primește diverse cărți de joc pe care sunt notate adrese. Aceste adrese reprezintă mistere pe care Ed va trebui să le rezolve. Sau să aibă grijă de ele, cum mai târziu se va vedea, problemele reprezintă ceva cu care toți ne confruntăm-fie că sunt ale noastre sau nu, prin ele ne dovedim compasiunea pentru ceilalți, și mai ales faptul că ne pasă. Într-o lume în care nepăsarea și ignoranța tronează și ne conduc viețile, cartea ne trage puțin de mânecă.

Trebuie să-ți pese de cei din jur, de problemele lor, de problemele naturii, ale animalelor, de majoritatea lucrurilor care contează pentru tine, însă, de multe ori, devenim egoiști și morocănoși când vine vorba de altcineva.

Ok, acum că am terminat cu partea lacrimogenă, cartea este plină de umor și sarcasm, eu o consider perfectă pentru momentele când vrei ceva relativ amunzat, cu glume subtile, ceva adolescentin (ca și Ed).

Nu uitați, în fiecare moment se poate întâmpla ceva care ne poate schimba viața și o poate transforma în poveștile pe care le putem spune nepoților, așa că trebuie să ne pese! Aceasta este reflecția din urma cărții.