„Zanzibarezul: Jurnalul unui lunatic în Zanzibar”, de Ciprian Iftime, este o carte captivantă și provocatoare, care îți oferă o călătorie fascinantă prin lumea exotică a Zanzibarului și prin labirinturile minții umane.

Titlu: Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic în Zanzibar

Autor: Ciprian Iftime

Editura: Dharana

Anul publicării: 2024

Pagini: 350

COMANDĂ „ZANZIBAREZUL AICI”

Explorând Zanzibarul și Sinele

Într-o lume plină de aventuri și introspecții, „Zanzibarezul: Jurnalul unui lunatic în Zanzibar”, de Ciprian Iftime, reușește să ofere o călătorie captivantă și profundă în inima unui suflet căutător. Cu o poveste complexă care îmbină experiența managerială într-un resort din Zanzibar, cu explorarea traumelor copilăriei și căutarea de sine prin meditație, dar și prin viața sexuală, această carte te cufundă într-un univers vibrant și plin de învățăminte.

Cu o narare sinceră și umor presărat pe alocuri (pag. 33, de exemplu, unde povestește despre un mic detaliu din „copilaria frumoasă și naivă până în pragul adolescenței”), autorul împărtășește cu cititorii – pe parcursul cărții – nu doar frumusețea paradisiacă a locului, ci și complexitatea vieții de acolo. Fiecare pagină este plină de detalii vii și de personaje memorabile (îndeosebi femeile din viața sa – personal, consider că Simone este una dintre aceste femei, care a și contribuit mult la maturizarea lui), oferind o panoramă autentică a vieții din Zanzibar. Povestea merge dincolo de peisajele frumoase și aventurile exotice, iar Ciprian Iftime nu se teme să exploreze aspecte mai adânci ale existenței umane, inclusiv traumele din trecutul său. În timp ce navighează prin viața de adult, personajul se confruntă cu demonii din copilărie, care îi afectează relațiile și percepția despre sine. Însă, în loc să se retragă, el se avântă în viață cu o curiozitate înflăcărată, încercând să găsească sens și vindecare.

Copilărie și adolescență

„Singurătate, abandon și confuzie” sunt câteva dintre cuvintele folosite de autor cu privire la copilăria sa. Iar modul sincer sub care scrie te face nu doar să introspectezi, dar și să vrei să scrii tu despre propria copilărie și despre propriile traume. În fond, cu toții ne asemănăm, chiar dacă avem povești de viață diferite. Iar când ajungi adult și apelezi la anumite mecanisme de autoapărare încerci să înțelegi de ce acționezi într-un anumit fel.

„Eram rece și dur ca o stâncă. Nu simțeam iubire, nu simțeam gelozie, nu simțeam dor, nu cream atașamente de niciun fel. Acesta a fost mecanismul meu de a supraviețui lipsei de conexiune cu părinții și aceasta era realitatea în care mă simțeam confortabil: fugind și apelând la suprimarea emoțiilor ori de câte ori eram într-o situație dureroasă”.

Viața sexuală explorată în Zanzibar

Un aspect interesant al cărții este relația complexă pe care personajul o are cu viața sexuală. În căutarea plăcerii și a conexiunii, el explorează diverse aspecte ale sexualității umane, într-un mod sincer și deschis. Această explorare devine un mijloc prin care personajul își descoperă propriile limite, fără frici și inhibiții. Este interesantă și modalitatea prin care scrie. Sunt mici bucăți (pasaje) din care ai putea simți un bărbat misogin (ceea ce poate a și fost cândva), însă nu este altceva decât simpla viață prin ochii unui Rătăcitor și Călător, după cum el însuși își spune. Cartea nu este una care să ducă înspre literatură erotică, dar Ciprian ar putea foarte bine să scrie un roman și în genul acesta, fără a lipsi însă partea introspectivă:).

„I-am zis să se întoarcă cu spatele, am pus-o în genunchi și am penetrat-o mecanic până m-am eliberat. (…) Întrebări fără răspuns, dar era unul dintre momentele în care îmi era iar rușine pentru ce am făcut. Realizam cât de orb sunt în fața acestor porniri animalice. Să combini alcool cu abstinență și frustrare poate fi un cocktail imoral și periculos”.

Meditație și vindecare

Pe măsură ce povestea avansează, întâlnim un moment de cotitură semnificativ pentru personajul-autor – experiența sa la Vipassana, una dintre cele mai vechi tehnici de meditație, care cultivă înțelegere prin contemplare, introspecție, observarea senzațiilor din corp, meditație analitică, precum și observarea experiențelor trăite. Această experiență profundă îi schimbă perspectiva asupra vieții și îi oferă un nou început. Începe să vadă lumea și pe sine într-un mod diferit, iar călătoria sa devine una spirituală și profundă.

Proza lui Iftime este captivantă și plină de culoare, iar talentul său narativ face ca fiecare pagină să fie una care îți stârnește imaginația. El reușește să îmbine cu măiestrie aventura cu introspecția, oferind o poveste complexă și profundă care rămâne cu cititorul mult timp după ce a închis cartea.

AICI „ZANZIBAREZUL. JURNALUL UNUI LUNATIC ÎN ZANZIBAR”

Ce mi-a plăcut la cartea „Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic în Zanzibar”

Pe lângă felul în care este scrisă, am apreciat cât de curată și îngrijită este cartea scrisă de Ciprian Iftime, publicată la Editura Dharana. Tehnoredactarea, corectitudinea gramaticală și a topicii, scrierea coerentă și cursivă au adus un plus lecturării și mi-ar plăcea să mai citesc, dacă Ciprian Iftime va alege să continue și să exploreze această zonă a scrisului.

Cartea este o poveste despre căutarea sinelui, vindecare și transformare, care va rămâne cu cititorii mult timp după ce au întors ultima pagină. O lectură pe care o recomand pentru oricine caută o carte care să îi provoace mintea și să îi hrănească sufletul și care ne va bucura dacă va aduce și partea a doua a vieții sale, prin decizia de a-si continua experiențele în Zanzibar, locul unde a a les să locuiască și să trăiască.

„Cu toții avem datoria față de noi înșine să pornim într-o călătorie de vindecare, de regăsire, de reîntregire, în care să ne reconectăm cu cine suntem cu adevărat, să găsim pacea, echilibrul interior, să găsim resursele pe care le-am suprimat în tot acest timp și să îndrăznim să revendicăm tot ce ne-a lipsit până acum și ce am încercat să suplinim prin metode greșit. Ce alt scop suprem ar putea exista în viața în afară de a deveni, cu fiecare zi ce trece, varianta ta mai bună: să înveți, să te desprinzi din ghearele sistemului care profită de pe urma traumelor tale și care pretinde că știe el mai bine, să gândești liber, să alegi liber, să te desăvârșești?”