„Uitaţi-vă la copii, unul îl pune pe altul jos, îl gâtuie, îi trage pumni în cap, îl gheruie pe faţă, apoi se ridică amândoi şi cel lovit te uiţi la el că deodată surâde ca un prost… Ei bine, nu e deloc prost, ci doar e curat, neatins de trufie, de sentimentul umilinţei. Nu i s-a întâmplat nimic, iată, e tot ceea ce simte el în clipa aceea.
Fireşte, viaţa nu e o joacă de copii, dar mai întâi de ce n-ar fi? Nu suntem noi toţi copiii pământului? Şi apoi, cine le-a spus oamenilor că trebuie să rămână înlănţuiţi de cei cu care se află în stare de conflict?…”
(Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni)
Eu m-am pronuntat deja: https://xxlweblog.wordpress.com/2014/11/18/copii/