Aţi înţeles, maşina. Bine, dacă e să intru în intimităţi, îmi place să conduc la modul general. Dar hai să o lăsăm aşa.

Ador să conduc. Luna trecută s-au făcut opt ani de când am luat permisul, iar luna asta se fac şapte ani de când am maşina. Şi mă consider o şoferiţă bună, în ciuda criticilor primite de la tata, ce stătea în dreapta mea, pe motiv că sunt exagerat de neatentă, de agresivă şi de grăbită.

Am microbul vitezei şi adrenalinei, ce să fac?! Din păcate (sau, poate, din fericire), am o maşină slabă, prea slabă pentru ceea ce vreau eu. Visez la momentul când am să dau Loganul pe un MINI Cooper. Sau, mă rog, ceva mai puternic. Încă de când am făcut şcoala de şoferi, am avut problema asta, a vitezei. Bine, şi un instructor nebun, care mă lăsa să o calc cum voiam eu. Am condus cu teneşi, cu sandale cu talpă ortopedică, cu tocuri, cu papuci… fără absolut nicio problemă.

Sigur, ca aproape orice femeie, n-am nicio treabă cu restul lucrurilor pe care ar trebui să le cunosc despre o maşină. Până la urmă, nu pot să fiu bună chiar la toate :D.

Eu ştiu aşa: să descui maşina, să mă urc la volan, să nu pun centura, să învârt cheia în contact, aşteptând să se stingă toate indicatoarele de la bord, şi să pornesc. Calc ambreiajul şi aia e. Înainte de a mă urca în maşină, mai arunc un ochi pe la roţi, să văd dacă e vreuna moale. Dar cam atât.

Zilele trecute m-am făcut de râs în faţa unor prieteni pentru că am pus şi eu o umilă şi simplă întrebare: Cât ar costa cauciucurile alea 4X4 pentru Loganul meu? Na, de unde să ştiu eu că ăla e un sistem?! Am crezut că sunt nişte simple roţi, pe care le cumperi şi le pui.

Rămân la concluzia că unele lucruri sunt făcute pentru bărbaţi şi altele pentru femei. Fiecare cu priceperea lui. Nu deschid acum paranteze în care să vorbesc despre faptul că, uneori, femeile chiar sunt mai bune la condus decât bărbaţii. Ştiţi că aşa e.

Şi da, am ieşit din casă azi. Sper că n-am dat nimănui vărsat de vânt :).