Ca un pictor desăvârșit, natura ne uimește cu venirea fiecărui anotimp. Ea înlocuiește cu talent albul cu verde, verdele cu galben-auriu, galbenul-auriu cu roșu, pentru ca apoi să revină la alb. Iarna e pe sfârșite, primăvara așteaptă, răbdătoare, la cotitură. De fapt, ce să mai aștepte, că e deja aici. 

Probleme cu somnul am avut de când mă știu. La 12 ani, în loc să dorm, visam la cai-verzi-pe-pereți. Scriam încă de pe atunci. Dacă nu în jurnal, în scrisori. Îmi plăcea tare mult să scriu scrisori (Cât de misterios și de elegant mi se părea acest mod de comunicare!). Și uite așa, mă prindea miezul nopții.

Baie cu sare de mare

Am găsit o soluție (mai am vreo câteva, dar le zic și eu pe parcurs ; nu, în afară de aia cu bananele, unde am scris AICI). Seara fac o baie cu sare de mare, în care adaug și câteva picături de ulei de lavandă, pentru o cât mai bună relaxare. După baie, fac un ceai de tei, iau o carte în brațe și citesc până simt că adorm (sau dacă am început seara cu vin, o țin așa, adică mai beau un pahar înainte de culcare în loc de ceai ).

De fapt, de cele mai multe ori, îmi este somn de pe la ora 21.00-22.00. Și pentru că mi se pare prea devreme, mai trag un pic de mine, să fiu sigură că nu adorm. Ei, și pentru că nu bag somn atunci când ochii și corpul simt nevoia, după aceea mă apucă noaptea destul de târziu.

Așadar, dacă sunteți la fel de insomniaci ca mine, băgați băi cu multe săruri și multă spumă. Aa, e vineri seară. Bine, de duminică încolo puteți reciti acest articol. În seara asta, doarme cine vrea (eu, sîc! altfel nu mă pot trezi mâine, cu noaptea-n cap ).