„(..) cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfarsită răbdare; viață se scurgea aici fără conflicte mari”.

(M. Preda, Moromeții)

          În prezent, constat că există în jur o grabă în tot și toate. Oare ce a produs o schimbare așa de mare? Aș miza pe comportamentul uman orientat spre acțiune și mai puțin pe rațiune.  Ne trezim dimineață cu un chef de parcă viața ne-ar pedepsi. În fiecare zi, fugim rapid spre baie și apoi înșfăcăm  un sandviș (asta în cazurile fericite în care apucăm să mâncăm), fără să stăm prea mult pe gânduri. De fapt, gândurile se îndreptă spre nemernicia aia de aglomerație, ca și cum zi de zi am descoperi un nou chin. Luați, fraților, situația ca atare, trăim mulți într-un oraș nu așa de mare!

Următorul lucru de bifat într-o milisecundă e deschiderea laptopului și verificarea e-mail-urilor. Timpul fuge iute când ai treabă și noi parcă am uitat să facem lucrurile cu calm și moderație. E o goană nebună legată de task-uri, meeting-uri și deadline-uri care fac să zboare orice posibilitate de a-ți trage sufletul în timpul unei zile. Totul se derulează la job în contratimp, cafeaua se bea din mers, prânzul este sau nu luat corespunzător și orice urmă de mișcare sau ridicare de la birou este considerată ca fiind mai puțin necesară atunci când te grăbești … de fapt spre o altă zi identică. Până ajungi să te întrebi ce-i cu ritmul asta în fiecare zi? De ce atâta stres și concentrare până la epuizare?

Retoric ori ba, am uitat să avem răbdare, am uitat să așteptăm, am uitat să ne relaxăm, am uitat să prioritizăm, am uitat să ne bucurăm de drumul până spre destinație, am uitat să ne purtăm firesc și așa cum simțim, am uitat sa zâmbim, am uitat să mai fim… Ştim doar să dorim !

Nu dau sfaturi, doar observ diferențele de abordare a oamenilor din jur, mult prea ocupați și încrâncenați sau uneori extrem de lipsiți de răbdare. Vor totul acum și aici, fără prea mari eforturi. Poate că e trendul actual dat de context tehnologic, politic și social care obligă să faci lucruri, să fii activ non-stop, să mergi, să vezi, să cumperi, să nu te lași mai prejos, să uiți să fii înainte de a avea sau să  pretinzi că orice ți se cuvine.

Din păcate, în final, cu toții pierdem… Pierdem timp în care am putea  să ne cunoaștem mai bine,  să ne ajutăm, să ne bucurăm și să ne descoperim, căci putem încă să construim frumos dacă nu ne grăbim fără rost! 🙂

„Timpul nu mai avea răbdare”…