Când ești pasionat de literatură și auzi Rusia, probabil îți va fugi gândul spre Tolstoi, Nabokov, sau Dostroievski, depinde de gusturile tale. Însă Feodor Dostoievski este cel mai renumit scriitor rus, căci, pe lângă personajele sale cunoscute pentru personalitățile complexe, acesta a dezvăluit o parte a Rusiei pe care probabil, n-am fi recunoscut-o printre celelalte caracteristici. Știam totuși că este foarte frig acolo, iar frigul face oamenii foarte morocănoși.

Cele mai cunoscute romane scrise de Feodor Dostoievski

Dostoievski, în romanele sale, a abordat diferite teme, însă toate scrierile sale s-au concentrat pe un singur element: omul. Astfel, lucrările sale cele mai cunoscute s-au centrat pe analiza stărilor patologice ale minții (a fost influențat de către unele romane ale lui Edgar Allan Poe, printre care ”Prăbușirea casei Usher”), cum ar fi nebunia, auto-distrugerea, furia; personajele sale sunt marcate de o tragedie sufletească constantă, fiind într-o eternă căutare a armoniei personale.

Crimă și pedeapsă (1866)

Personajul principal, Raskolnikov, plănuiește uciderea unei bătrâne pentru a-și rezolva câteva probleme financiare, însă principalul motiv pentru această crimă este de a-și demonstra motivele pentru care este îndreptățit pentru a ucide. Fiind caracterizat prin grandomanie, Raskolnikov este dovada mândriei, a orgoliului caracteristic personajelor lui Dostoievski. Într-un final, acesta regretă crima comisă; plin de remușcări, acesta vede suferința personală ca o cale spre mântuire, salvarea prin suferință fiind tema principală al acestui roman.

Idiotul (1869)

Aici este vorba despre prințul Lev Nikolaevici Mîșkin, care este un personaj mai special, fiind caracterizat de sinceritate și bunătate, contrat majorității personajelor lui Dostoievski. Porecla lui „idiotul” este dată de boala epileptică de care suferea, care era cunoscută atunci ca și idioțenie. În ciuda personalității sale, este considerat de ceilalți un personaj plin de defecte, pe care îl ironizează chiar și autorul în unele momente. Prințul duce o luptă constantă între ceea ce este și cum este perceput de ceilalți. Prin acest roman, Doistoievski a vrut să arate cum societatea tinde să-i ridiculizeze pe cei care sunt diferiți.

Demonii (1872)

Cartea reprezintă o serie de ideologii ale Rusiei țariste, considerate demonice. Personajul care iese în evidență aici este Stavroghin, care este un nihilist, dorește să pornească o revoluție; este personajul în jurul căruia ceilalți își duc existența, însă nu este neapărat centrul poveștii. În carte sunt expuse numeroase crime, omoruri, de aceea are și un caracter demonic. Stavroghin este unul din celelalte personaje caracterizat printr-un gol interior, care este compensat de caracterul său violent.

Frații Karamazov (1880)

Ultimul roman al lui Dostroievski publicat înainte de moartea sa, dezvăluie povestea celor 3 frați Karamazov; Dimintri, Ivan și Alexei. Aceștia par a fi întruchipările celor 3 caracteristici care stau la baza conștiinței umane; Dimitri este caracterizat de senzualitate, impulsivitate, Ivan reprezintă rațiunea, iar Alexei spiritualitatea. Un fel de Eu, Sine, și Supra-Eu (de aici și influențele asupra lui Freud). Conflictul este purtat de frați împotriva tatălui lor, care duce o viață imorală. Dimitri îi dorește moartea pentru bani, iar în momentul în care este închis, suspect fiind de uciderea tatălui său, acesta se căiește, întâlnindu-se din nou tema salvării prin suferință.

Cum spuneam la început, principala caracteristică ce l-a făcut pe Dostroievski celebru este abilitatea de a contura personajele într-un mod foarte real și palpabil, romanele sale fiind caracterizate prin realism social și fantastic, unele caracterizări ale personajelor trecând de granițele lumești.