Gata și cu acest loc de muncă. Ceea ce nu mă întristează decât dintr-un anumit punct de vedere, și anume că iar mă lovesc de începuturi, de un nou loc de muncă, de schimbări. Din fericire, am găsit repede, tot în presă. A fost o experiență plăcută, cred că am învățat ceva din meseria asta de jurnalist sportiv.
Știam că lumea e dură, mizerie e peste tot.
Mă întreb doar… prin câte trebuie să mai trec și câte job-uri trebuie să mai am pentru a-mi găsi liniștea și stabilitatea? De la reporter la recepționeră, asistent manager, dealer de cazino și iar reporter pare că am străbătut nouă mări și nouă țări. Sunt conștientă, stabilitatea unui job nu o au mulți, nu știi niciodată ce se întâmplă pe viitor în orice domeniu te-ai angaja. Dar măcar să știi ce vrei, nu? Iar eu încă nu am habar.
Tot ce pot să fac este să rostesc cele trei cuvinte magice, așa cum am învățat să o fac de-a lungul timpului: Mulțumesc, Iartă-mă, Ajută-mă…