Vama Veche nu mai e ce-a fost. O zic toți „vamaioții”, și nu numai. Eu nu sunt „vamaiotă” (sau „vamaioată”, naiba știe cum e corect; de aceea și păstrez ghilimelele, pentru că nu există în dex). N-am cunoscut Vama în adolescență. Ajunsesem aici pe la vreo 20 și ceva de ani și am rămas cu o imagine în minte. Nu spun nici proastă, nici negativă, ci pur și simplu nu coincidea cu preferințele mele.

Într-un cuvânt, era multă „boschetăreală”. Mult rock (îmi place doar rockul vechi), o mulțime de seringi și de sticle de bere sparte pe asfalt, jeg și, pur și simplu, oameni diferiți de mine (sau mă rog, invers, eu diferită de ei). A nu se înțelege de aici că am ceva cu ei. Eu n-am o problemă cu nimeni, ci, pur și simplu, atunci când sistemele de valori nu coincid, mă îndepărtez.

Și azi există ce spuneam mai sus doar că acum e mult mai frumos. În Vamă este muzică bună („Acolo”, dacă este să spun unde mi-a plăcut, dar la fel de bine m-am distrat și în Expirat sau în Molotov). În Vamă se mănâncă bine (nu mă refer doar la Cherhana, dar da, asta e pe primul loc, pentru că ador absolut orice conține pește, de la icre până la borș și altele).

Prin urmare, Vama Veche nu mai e ce-a fost, în opinia mea, pentru că acum îmi pare mai distractiv decât atunci când am fost eu prima dată. Asta pentru că, de câțiva ani, am prietene care locuiesc în Mangalia, deci la zece minute distanță de Vamă. Încă o dată spun ce am spus mereu: contează oamenii cu care ești. Împreună cu ei faci atmosfera.

Apa nu este prea curată, din cauza algelor. Dar la fel este și în 2 Mai, și în Mangalia. Sunt curioasă cum e în Mamaia, Costinești și pe alte plaje.

Cheta există și acum. Nu mai e amuzant, însă. Acum două seri, cinci puști stăteau pe trotuar cu o pancartă pe care scria: „Vă rugăm, 2 lei pentru alcool, tutun și…”. N-am făcut poză și am uitat pentru ce altceva mai cereau; tot încerc să-mi amintesc ce putea urma după băutură și țigări (sigur nu scria „mâncare”, pentru că asta țin minte că m-a și mirat).

Cred că e trist pentru adevărații vamaioți și consideră, cumva, că li s-a încălcat teritoriul. Ei, asta e, ne pare rău, dar preferințele oamenilor se mai schimbă pe parcursul vieții.

Personal, prefer în continuare Mamaia, deși eu mă simt bine oriunde se crează atmosfera, că despre asta vorbeam și mai sus. Unii spun că eu însămi reprezint atmosfera, pentru că e aproape imposibil să te plictisești cu mine. Ziua mă bălăcesc în apă ca un copil de cinci ani, iar noaptea… rezist. Nu zic mai mult, ci doar că rezist bine .