Mă tot întreb, cum mama naibii am supraviețuit și trăit chiar foarte bine înainte de telefonul mobil, internet și facebook? Mi se pare un stil de viață atât de diferit, încât am senzația că am avut o altă viață. Eram mai fericiți atunci și nu atât de suferficiali cum suntem acum. Întâlnirea era întâlnire. Nu era înlocuită de telefonul mobil, facebook sau alte modalități de socializare.

Eram la cină cu niște prieteni. La masa vecină, un cuplu. Tineri și chiar frumoși. Nu aș putea să spun dacă aveau ani împreună sau erau mai la început, dar oricum ar fi fost, imaginea pe care am văzut-o mi-a tăiat și cel mai mic chef de relație amoroasă. Au stat preț de vreo oră jumătate, cu tot cu masă, un pahar de vin și momentele în doi care nu ar fi trebuit să lipsească. În fapt, în afară de momentul cinei, efectiv au rupt telefoanele în două, fraților.

Nu și-au luat ochii din aparate decât atunci când s-au uitat în farfurie. ATÂT! Socializarea între ei? A lispit cu desăvârșire. Nu ai cum, și dacă stai în aceeași casă, și dacă ai deja niște ani împreună și, să zicem că, v-ați săturat unul de celalalt, pe alocuri, sau că ați epuizat toate subiectele, nu se poate să nu poți schimba două vorbe cu omu’ de lângă tine cu care, culmea, îți împarți viața. Refuz să cred asta!

Eu am avut primul telefon mobil în anul I de facultate, deși aveam colege care îl foloseau deja din clasa a X-a. Nu mi se părea un must și nici nu aveam nevoie, sincer. Făcând o analiză a ceea ce am trăit atunci și cum trăiesc acum, mi se pare că la vremea aceea chiar mă bucuram la maximum de fiecare moment.

Mergeam în oraș cu speranța să-l întâlnesc pe „el” fără să am vreo garanție că va veni, nu stabileam nimic înainte pentru că nu aveam cum. Dar așa arăta normalitatea atunci și era mai mișto, jur. Emoția aia pe care o aveam când plecam de acasă întrebându-mă dacă o să îl văd sau nu, o trăiesc doar ocazional azi și în alte situații. E drept, nici eu nu mai pot sta fără telefon acum sau fără rețelele de socializare. M-au acaparat, nu mai am nicio șansă. Dar mi-e dor de anii ăia, atât tot!