Cei care mi-au spus zilele trecute să scriu despre imperativ au avut, pesemne, nenumărate motive să-mi ceară asta. Iar eu mă conformez rapid când vine vorba de gramatică. Plus că au cerut-o într-un mod finuț, elegant, nicidecum la imperativ :). Nu mă aștept să am o mulțime de cititori la un articol de genul acesta. Sincer vă spun, pentru mine e suficient să-l citească zece oameni (ok, sunt optimistă cu asta), iar apoi să se ducă vorba. Ca bârfa.

-Bă, am citit un articol la Brănișteanca, cică despre imperativ. Știam și eu, dar uitasem, nu mai auzisem de ceva vreme o explicație de-asta.

Mă rog, ceva de genul :).

Ca teorie, e puțin complicat. Mă refer la persoana a doua singular, unde forma se schimbă pentru anumite verbe. După cum știm, imperativul apare atunci când vorbitorul adresează cuiva o poruncă, o rugăminte sau un îndemn (lat. “imperare” = a porunci). În majoritatea cazurilor, este necesar semnul exclamării atunci când este folosit imperativul. De fapt, în toate cazurile. Am spus “majoritatea”, gândindu-mă că eu nu folosesc des imperativul la modul ăsta. Pot să-i spun cuiva “Scrie tu textul ăsta, și scriu eu despre alt subiect”. Dar asta este o frază în care nu se cere imperativ. Nu am spus scurt: “Scrie tu!”. E la fel ca și “Fă tu!”. Mi se par autoritare. Și nu-mi place autoritatea. Nu impusă astfel :).

Spuneam de o teorie mai sus, dar îmi dau seama acum că nu am una. Nici nu-mi amintesc cum le-am învățat eu la școală așa că nu pot să vă ajut altfel decât dându-vi-le ca atare. La persoana a doua singular, cele mai multe verbe au forma persoanei a treia singular a indicativului prezent.

* Mănâncă! (el mănâncă).
* Cântă! (el cântă).
* Visează! (el visează).
* Cere! (el cere).
* Oferă! (el oferă).
* Bea! (el bea).
* Coboară! (el coboară).
* Citește! (el citește).

Mai avem verbe tranzitive și intranzitive ale căror forme sunt identice cu cele ale persoanei a doua singular de la indicativul prezent.

* Mergi! (tu mergi).
* Taci! (tu taci).
* Dormi! (tu dormi).
* Vezi! (tu vezi).
* Auzi! (tu auzi).

Și avem câteva verbe neregulate (iar ca mai în toate limbile care au verbe neregulate, trebuie să învățăm formele ca atare).

* a face: Fă! Le fel este și “a desface” – Desfă!).
* a zice: Zi! (Nu “zii”, nu “zi-i”. Nu te da deștept prin folosirea acelei cratime, că nu-i cazul 🙂. Folosim “Zi-i!” doar atunci când vrem să-i zicem ceva ei sau lui “-i”. Ca și “Spune-i!” sau “Vorbește-i!”. Separăm verbul de pronume).
* a fi: Fii!
* a aduce: Adu! (În aceeași categorie sunt și verbele “a conduce” – Condu! și a reduce” – Redu!).
* a veni: Vino! (De asemenea, “a reveni” – Revino!, precum și “a preveni” – Previno! sunt din aceeași gamă).

Forma negativă a verbelor la imperativ

Ca regulă, e de reținut doar atât: că se formează din negația “nu” (era evident, știu 🙂) și infinitivul verbului (bineînțeles, fără prepoziția “a”). Am să scriu și forma afirmativă, chiar dacă apar și mai sus, dar să se vadă mai clar diferența :).

Exemple:

* a merge: Mergi! Nu merge!
* a cânta: Cântă! Nu cânta!
* a plânge: Plângi! Nu plânge!
* a face: Fă! Nu face!
* a fi: Fii! Nu fi! (când îți mai vine să pui doi “i” la negativ, amintește-ți, rogu-te, de această simplă teorie, și anume că infinitivul, adică verbul așa cum e de la mama lui, se scrie cu un singur “i” – a fi).
* a zice: Zi! Nu zice!
* a duce: Du! Nu duce!
* a sta: Stai! Nu sta!

Unele dintre ele poate că sună ciudat. Îți vine mai ușor să spui:

Nu zi că te doare capul!

Însă corect este cum spuneam mai sus. Uite, ca să sune mai armonios, pune-i pronume:

Nu-mi zice că te doare capul!

#grammar#instagram

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ