Atunci când a fost etichetat ca fiind Michelangelo al vestimentației, Capucci a afirmat: “Nu mă consider nici croitor, nici designer, ci un artizan ce caută modalități de concept, modalități de expresie a materialelor și de a le folosi precum un sculptor își însușește lutul”. Eu mă consider doar o femeie care are nevoie de haine, de alte haine, vara asta :D.
Fusta cloș este unul dintre cele mai frumoase modele, care rămâne la modă și în 2018. Mă rog, în concepția mea. cel mai mult se vor purta cele mini, plisate, cu franjuri sau pene etc. Dar moda este aceea pe care o creezi tu atât cât să te simți bine cu tine. Cel mai plăcut model de cloș este acela care are lungimea puțin peste genunchi. Recomandarea mea (și nu numai) este să fie purtată cu ceva cambrat. Fusta este deja largă, amplă, voluminoasă. Nu este indicat să pui ceva tot larg și în partea de sus.
După cum știți, și eu croiesc fuste cloș. Printre altele :). Dar aceasta îmi este mai facil de lucrat, prin urmare mi-a devenit și cel mai dragă. Tot ce trebuie să fac este un simplu calcul matematic. Dacă am lungimea taliei și lungimea fustei, mai rămâne să “aflu” raza mare și raza mică (iar aici mă ajută acel “pi” din matematică).
Ei, simplu pe naiba! Fără Ștefania nu fac nimic (profa). În croitorie, niciodată nu vei deține toate cunoștințele. Pentru că aceste raze se află în funcție de modelul de cloș. Iată în imaginea de mai jos că nu este unul singur.
Indicat este să am material cel puțin de două ori cât este lungimea fustei. De data asta, m-am “calicit” un pic și am luat doar 1,50 metri. Asta a însemnat că a trebuit să fac fusta din două bucăți, cusute pe lateral, iar fermoarul a venit pe-o parte. De aceea, am ales să o fac în două unghiuri de 90 de grade. Bine, și pentru că, dacă aș fi ales trei sau patru unghiuri, ar fi însemnat și mai mult volum, iar o fustă de genul chiar nu mi s-ar potrivi. Pe mine mă avantajează fustele scurte sau puțin peste genunchi, cum spuneam și la începutul articolului. Am zis ca anul ăsta să schimb puțin și să port și ceva mai lung de atât.
Cele două fuste de mai jos (nu mă gândeam că voi scrie acest articol, altfel aș fi făcut niște poze mai drăguțe 😊) au fost croite acum trei săptămâni. Manechinul nu îmi este de prea mare ajutor, pentru că este unul vechi, de la o croitoreasă italiancă, ce nu poate fi micșorat sau mărit. A “mers” câteva mii de kilometri ca să ajungă la mine așa că țin foarte mult la el. Chiar dacă nu este extraordinar de util, mă mândresc că am, totuși, un manechin :).
M-aș apuca eu de rochii, dar știți cât am de măsurat? De la gât și până la talie, câte pense pe sân sau pe spate? Ehee… Am mai zis asta: dacă vrei să faci croitorie, tre’ s-o mănânci pe pâine, muică! Și nu de la 30 de ani ca mine, ci de pe la vreo 14-15 😁. De aceea nu mă pot lăuda decât cu vreo… ă, trei rochii în total 😁. Însă mă pun pe muncă vara asta. Vreau să-mi schimb garderoba. Îmi place să merg pe “fă-ți iarna car și vara sanie”, dar nu s-a nimerit. Nu-i bai, bine că a venit, în sfârșit, primăvara 😊.
PS: Par demodată dacă vreau să port rochiile din galerie? 😁
