Că-mi pac fustele midi nu este o noutate. Că-mi plac fustele midi croite de mine, de asemenea nu-i ceva nou. Iar faptul că cel mai croit tip de fustă este cloșul, tot nu este un secret, căci am mai scris despre asta AICI, unde veneam cu explicații despre tiparul acestui model. De la povestea fustei galbene în care am pozat câteva săptămâni bune, pentru că a fost o fustă care mi-a plăcut enorm, nu am mai scris, deși am mai produs câte o fustă de-a lungul verii. Așa că a venit timpul să vă arăt două creații pe care le ador, croite sâmbătă seară :).

Adevărul este că atunci când mă pun să cos la mașină, parcă-s o nebună: nu mă pot opri până când nu termin. Așa că am croit două fuste. Mă rog, două jumate. Da, păi la a treia nu am mai avut răbdare să pun fermoarul și să fac tivul. Mă luase oboseala și mă cam durea spatele. Așa că am rămas cu cele două pe care le-am scos la plimbare a doua zi.

Povestea e scurtă și simpluță: m-a lăsat distribuția la mașină, așa că vineri am mers să o fac. De regulă, eu negociez orice până ajung la cel mai mic preț posibil. Jidancă. Așa mă simt uneori. Am găsit tocmai în Voluntari un băiat de treabă care mi-a oferit un preț foarte bun. M-am plâns în sinea mea, pe drum, când am văzut că am mers din Drumul Taberei mai bine de o oră, dar a meritat. Pentru că, după ce am lăsat mașina la atelierul auto, ce credeți că am făcut? Am mers direct în Sam Expo, raiul materialelor de toate tipurile și în toate culorile posibile și imposibile. Am cumpărat pentru cinci fuste/rochii. Ăștia sunt jepcari, nu vor să dea așa, la metru, cum am eu nevoie. Cu chiu, cu vai, i-am convins pe niște turcaleți. Ultimul nene la care am mers avea material de jeans. Eu căutam denimul acela original, dar nu am găsit; probabil nici nu am să găsesc. Și am cerut ce am găsit, un jeans-bumbac, deschis la culoare, din care aș vrea să îmi croiesc o salopetă. Turcul nu voia să desfacă sulul de material pentru trei metri ai mei pentru nimic în lume. M-am mai învârtit de vreo două ori, tot nu am găsit pe nimeni care să se îndure de o biată fată și să-i vândă trei metri de material de blug. Până la urmă, turcul ăsta bătrânel, de care m-am rugat prima dată, tot văzându-mă dând târcoale, mi-a zis să mă opresc că-mi dă ce am nevoie. I-am strigat la final, să audă și ăia care m-au refuzat:

-Ați făcut o femeie fericită, să știți. Și de asta chiar nu-i orice bărbat capabil :D.

Ce să vă mai spun? Că m-am urcat în mașină cu Ștefania și Alexandra (le mulțumesc că m-au suportat; oricum, s-au dat după mine cu pozatul, așa că veți vedea câteva poze și cu ele 😁) și mi-am pus haine pe umeraș, ghete, stiletto, balerini etc, cum fac modelele când urmează să facă un shooting 😅. Mda, asta am făcut, numai că n-am avut noroc. Greu am găsit un loc de parcare în apropierea Parcului Carol, așa că nu m-am putut schimba în mașină cum mi-am imaginat când am plecat de acasă. Am luat doar fusta cărămizie de mai jos, am pus-o în geantă împreună cu ghetuțele și m-am schimbat direct în parc. Adică nu, nu m-am dezbrăcat. Ăsta-i avantajul unei fuste lungi: o tragi repede pe tine 😁. Na, tot erau curioși care se opreau. Când cineva străin mă privește, parcă-mi pierd din naturalețe. Așa că a durat ceva mai mult până am făcut câteva fotografii (le pun mai jos în galeria foto)

Iar cea de-a doua fustă am purtat-o într-o locație cu totul și cu totul specială. N-am să vă spun, căci nu vreau să știe toată lumea ”pontul” :D. Mă rog, dacă o ști careva, aia e. Dar eu țin pentru mine :).

O să vă mai arăt trei fuste în curând: cea dintr-un jerse cu puțină lână în material, din mai multe culori, care abia se văd, o alta de catifea (cred că va deveni favorita mea, după cea cărămizie de mai sus), iar a treia va fi din jeansul cu greu achiziționat. Urmează să caut ceva pentru Revelion. Da, păi nu se poate ca în noaptea de Anul Nou să nu purtăm roșu. Este lege :). Însă nu știu exact ce model să croiesc. Dacă am să fiu la munte, probabil nu am să port tocuri. Deci trebuie ceva care să meargă cu ghete/bocanci/cizme. Vă țin la curent! 😜

Ps: Pentru cei/cele care se întreabă de ce fustele mele costă de la 150 de lei în sus, citiți mai jos. Și într-un articol în care am spus o poveste drăguță: De ce handmade nu este ieftin :). Fotografia de mai jos nu-mi aparține. Dar exprimă exact ce gândesc :).

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ