„Prima iubire nu se uită niciodată” – sunt vorbe în fața cărora m-am înclinat de nenumărate ori. Primii „fluturi” în stomac sau prima bătaie pe care am simțit-o la vremea respectivă ar fi trebuit să le țin minte forever, nu? Dar primul iubit înseamnă că a fost și prima dragoste? Sau bătăile acelea din piept însemnau iubire? Eu sunt de părere că fiecare persoană din viața mea este prima. Asta pentru că pun pasiune și iubesc, fără a face comparații sau a-mi aminti de fostul sau de primul băiat. Așa, aș putea spune că primul de care mi-a plăcut foarte mult a fost cel care îmi punea bomboane în bancă, pe când eram în clasa a V-a. Am simțit „fluturașii”, pe bune!
N-am luat niciodată drept etalon prima dragoste sau, mai bine-zis (după ce am descifrat un pic treaba asta), prima relație cu un băiat. Recunosc că acea primă relație, pe care am considerat-o la momentul acela prima și ultima iubire, m-a ajutat foarte mult să mă cunosc, am fost amândoi copii și am crescut împreună. Cu el am văzut ce așteptări am de la bărbatul pe care mi-l doresc. Și sincer, prefer dragostea de adult, nu pe aceea din copilărie. Pot spune că sunt, cumva, invidioasă pe unele sentimente de atunci, în ideea că nu mai trăiesc emoțiile cu aceeași intensitate și nu mi s-a mai întâmplat să-mi bată inima nebunește. Însă acum iubesc ceva mai matur, înțeleg altfel iubirea.
- Fiecare dragoste este specială în felul ei și poate fi numită, oricând, „prima”.
- „Nu mă ghidez niciodată după prima iubire/relație, respect bărbatul care face parte din prezentul meu.
- Dacă în viață ar exista numai iubire, atunci n-am mai spune că „trece prin stomac”.
esti printre cei norocosi.eu nu inteleg inca iubirea in niciun fel.dazed and confused…
o vei intelege 🙂
I’m not that much of a online reader to be honest but your blogs really nice, keep it up!
I’ll go ahead and bookmark your site to come back later on. All the best