Vorbeam cu o prietenă zilele trecute şi îi spuneam că mi-e dor de cineva.
Mi-e dor să fiu, din nou, cu cineva.
Să fiu ţinută în braţe, să fiu alintată…
Și, parcă, mi-e dor şi de puţină suferinţă. O suferinţă blândă. Nici să mă zvârcolesc în chinuri, nici să mă omoare. Doar aşa, cât să fie dragostea mai plăcută.
Hai bine, e mult spus suferinţă. Oricum, n-am timp acum de o nouă relaţie. O relaţie necesită timp, atenţie, iar eu nu-mi permit în momentul de faţă. O să vină la timpul potrivit şi dragostea. Sunt un pic ţăcănită, cred! :))