Trăim într-o lume în care infidelitatea a devenit o normalitate. Că bărbații calcă strâmb, căsătoriți sau fără obligații oficiale, nu mai surprinde pe nimeni. Nici femeile nu stau mai prost. Totuși, de ce înșelăm?

Să încep cu texte de genul: eu nu am înșelat niciodată, eu sunt cea mai fidelă parteneră, aș minți crunt. E drept, am înșelat doar fizic. De ce? Din același motiv pentru care o fac cele mai multe dintre femei, probabil. Nevoia de confirmări, nevoia de încredere, nevoia de atenție, nevoia de o altfel de iubire. Știu, nu sunt, poate, motive, dar cine suntem noi să judecăm? Eu nu îi judec nici măcar pe ei. Culmea, îi înțeleg.

Cu ce nu sunt însă de acord, este percepția lumii. Dacă înșală bărbatul, e ok, este de înțeles, că deh’, este bărbat. Dacă înșală femeia, pfff…sfârșitul lumii. Este o nenorocită, este o femeie ușoară, aruncați cu pietre în ea! Serios? De ce? Nu avem aceleași drepturi? Parcă așa era. Femeile nu simt? Femeile nu au dorințe sau cum?

Imi spunea un prieten, la un moment dat, într-o discuție: „Recunosc, am mai călcat strâmb, dar nu am neglijat-o niciodată, m-am întors la ea. Dar, dacă ea m-ar înșela, aș părăsi-o”. Serios?? De ce? Niciodată nu am primit un răspuns plauzibil, real, argumentat, nici de la el, nici de la un altul.

De ce înșală bărbații? Cum spuneam, de obicei…din toate timpurile și vremurile, că așa se simt ei mai bărbați. Bun, păi atunci, fii la fel de bărbat și acasă. Asumă-ți responsabilitățile de soț, tată, bărbat, dar mai ales, asumă-ți consecințele faptelor tale, pentru că există niște legi ale universului mai puternice decât noi și, dacă te vor lovi, să nu cazi de sus, că s-ar putea să te rupi. De jos, mai ai o șansă?!

Sursa foto: maxim.com