Câteodată, vin momente în viaţa mea când simt că vreau să-mi „bag picioarele” în tot. Mă simt neajutorată, vreau să mă plâng şi n-am cui pentru că simt că nu sunt înţeleasă.
Cu toate astea… nu plec nicăieri.
Cred că încă mai pot, mai îndur şi mai aştept, păstrându-mi voinţa şi speranţa că totul va fi bine. „Inevitabil va fi bine”, dacă e să mă iau după Andra. Mereu zic că, de azi, sunt mai puternică. Nu-mi mai pasă, nu mai plâng şi lucrurile vor merge mai bine. Dar ce să fac dacă uneori mă simt aşa de slabă?
Sau poate că nu sunt slabă. Poate eu aşa mă descarc. Ce, sunt de fier?! Of, aş vrea să fac lucrurile perfect sau măcar 90%. Şi mă disperă când am perioade din astea în care nu-mi iese nimic. Altora de ce le merge?!?!