Titlu: Cronica unei morți anunțate

Autor: Gabriel Garcia Marquez

Gen: Crimă, thriller

Pe scurt, Santiago Nasar este ultimul care află de moartea sa iminentă, deși tot orașul luase această amenințare ca pe o glumă din partea celor care aveau să-l omoare; iar în urma acestei nepăsări, personajul nostru este ucis într-un mod barbar (spoiler) fără a-și afla cu adevărat motivul pentru care este condamnat la o asemenea soartă.

Însă desfășurarea evenimentelor este cu mult mai complicată; iar tragedia tinde spre a se transforma într-o comedie tragică tipică lui Marquez, ceea ce face povestea și mai captivantă, deoarece specificul acestei povești este mulțimea de obiceiuri stricte ale fiecărui personaj, aproape absurde, precum ”Fiul meu nu ieșea niciodată pe poarta din spate îmbrăcat în haine de sărbătoare” (referitor la Santiago Nasar); obiceiuri care, odată distruse, aduc cu ele doar suferință și, până la urmă, moarte. Oamenii sunt obișnuiți cu o anumită rânduială a lucrurilor, ceea ce Marquez face cu personajele sale mai tot timpul.

Cel mai pregnant sentiment al poveștii este confuzia. Deși nimeni nu știe nimic – de ce ar trebui să moară acest personaj, sau cum se va întâmpla – toți sunt înștiințați chiar de cei care îl vor tăia ”ca pe un porc” de intențiile lor, oprindu-se cu fiecare ocazie undeva pentru a trage de timp, deoarece nu erau atât de siguri pe ei, deși aveau un motiv care nu avea nici o urmă de adevăr, însă pentru asta sunt făcute dramele până la urmă.

Numeroasele perspective din care este prezentat evenimentul face lucrurile și mai confuze, deoarece fiecare are o anumită viziune asupra a ceea ce s-a întâmplat, sau au văzut lucruri diferite, influențate de părerea (rea sau bună) pe care o aveau despre Santiago.

Seamănă cu o dramă cotidiană, însă are farmecul pe care doar acest autor este capabil să-i ofere; acela de a prezenta și cele mai simple concepte într-o carte întreagă, până la urmă, povestea pare destul de simplă, însă te atrage foarte ușor prin specificul absurdului.

Articolul Recenzie ”Cronica unei morți anunțate” de Gabriel Garcia Marquez apare prima dată în Roxana B.

Cum am ajuns la această carte?

Țin să menționez acest aspect, pentru că este foarte important. L-am descoperit pe Liviu Iancu pe Spotify, unde începusem să ascult podcastul ”Zest” unde vorbeau oameni care aveau un lucru în comun: scrisul. Nu numai scriitori de cărți, dar și de content, marketing, și multe alte domenii.

Sincer, am fost foarte atrasă de vocea lui, și am ascultat podcastul cu foarte mare plăcere, deoarece avea un stil foarte lejer în exprimare, ceea ce am descoperit și în cartea lui.

Ce este cu cartea aceasta?

În mare parte, este asemănătoare cu ”Cimitirul”. Are aproximativ același stil umoristic, însă, în mare parte, poveștile din carte sunt inspirate din experiențe reale.

Acele experiențe provin dintr-o largă comunitate respectabilă, și anume presa românească. Lucrând în acest domeniu, autorul a ajuns să scrie mici editoriale despre întâmplări care ilustrează, în general, comportamentele specifice românului.

Deși cartea începe cu perioada adolescentină din viața lui, și se extinde spre momentele din ”prezent”, printre acestea se strecoară și întâmplări amuzante. Acestea includ oameni care voiau să-și prăjească șnițele în camera de hotel la 6 dimineața, dar acesta este doar un mic detaliu din domeniul hotelier românesc.

Fiind jurnalist (cam din greșeală) acesta a putut aduna multiple întâmplări direct de la sursă, iar călătoriile oferite de locul de muncă i-au lărgit perspectivele în legătură cu poziția noastră ca și stat (sau ceva de genul).

Ideea este că promovează un stil care în ultimul timp este aclamat în special de adolescenți (ca mine, poate și de adulți, nu știu) foarte lejer. Un stil care pune punctul pe i, fără prea multe complicații și metafore, din contră, simple și foarte explicite (din punctul de vedere al limbajului).

Per total, cartea este foarte plăcută, amuzantă, dar nu chiar pentru toată lumea. Cum spuneam și la altă recenzie, nu este pentru iubitorii de literatură clasică sau…de calitate. ic și eu. Poate mă înșel.

Însă, răsfirate prin carte, sunt câteva recomandări de cărți. Una dintre ele este ”Babbitt” e Sinclair Lewis. Primul american cu un Premiu Nobel. Așa că spor la citit!

Articolul Recenzie ”Xanax” de Liviu Iancu apare prima dată în Roxana B.

Rămâne de văzut dacă aceste filme vor putea impresiona cititorii, care deja au o altă imagine personală a desfășurării acțiunii.

• Death on the Nile

Adaptat după: ”Death on the Nile” de Agatha Christie (1937). Pe 8 octombrie 2020 va apărea a doua versiune cinematografică a cărții. Este vorba despre investigarea unui caz de crimă al unei femei de către nimeni altul decât Hercule Poirot.

• Chaos Walking

Adaptat după trilogia ”Chaos Walking” de Patrick Ness (2008). Todd Hewitt este martorul unui fenomen de proporții, un virus care acaparează mințile tuturor oamenilor, astfel este nevoit să-și părăseacă planeta și să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Data este necunoscută.

• To All the Boys I’ve Loved Before 2

Adaptat după: ”P.S. I love you” de Jenny Han(2015). Filmul a avut succes (cel adaptat după prima carte din seria de 3 volume), spunând povestea lui Lara Jean Song Covey, care are un obicei de a scrie scrisori tuturor băieților pe care îi iubește. A fost lansat la începutul lui 2020.

• The Devil All the Time

Adaptat după: ”The devil all the time” de Donald Ray Pollock (2001). Filmul va prezenta câteva personaje bizare dinspre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Încă nu a fost specificată o dată fixă.

• Dragon Rider

Adaptat după: ”Dragon Rider”, de Cornelia Funke (1997). Un tânăr dragon, un spirit și un orfan plecă într-o expediție în Himalaya. Data este necunoscută.

• Artemis Fowl

Adaptat după: seria cu același nume, de Eoin Colfer (2001-2012). Este vorba de un copil de 12 ani care răpește o zână, cu scopul de a o folosi pentru  schimba destinul familiei lui și de a-și găsi tatăl. Filmul va apărea pe 9 august 2020.

• The Turning

Adaptat după: ” The Turn of the Screw” de Henry James (1898). Filmul va avea premiera pe 24 ianuarie 2020, și descrie povestea unui om care devine responsabil de nepoții săi, după moartea părinților lor, angajând astfel o bonă. Cartea are câteva tentative horror, însă nu știm dacă și filmul va avea aceeași atmosferă.

• Call of the Wild

Adaptat după: ”Call of the Wild” de Jack London (1903). Povestea este centrată pe un câine de sanie, Buck, care participă la evenimentul istoric din 1890 numit ”Goana după aur” din Klonlike.

Filmul a avut avea premiera pe 21 februarie 2020.

Articolul Ce filme adaptate după cărți au apărut sau vor apărea în 2020 apare prima dată în Roxana B.

O carte de succes în China ajunge și la noi, cu o poveste de-a dreptul inedită. Romanul a fost și ecranizat, sub numele de ”I am not Madame Bovary”. Raftul Denisei este plin de surprize.

Ce este așa special în această carte?

Ei bine, pe lângă umorul cu care a învăluit autorul toată povestea plină de dramatism, are și un strop de absurd care te face, totuși, să citești cu plăcere.

Li Xuelian este soția lui Qin Yuhe, iar povestea lor începe aparent din iubire, să zicem, însă lucrurile se schimbă când aceasta rămâne însărcinată pentru a doua oară. Luând în calcul legea din China legată de limitarea la un singur copil per familie, acest lucru era dezastruos.

Așa că Li își ia propria soartă în mâini și recurge la un plan foarte bine pus la punct, având, desigur, câteva ajutoare minore. Cade de acord cu soțul ei să divorțeze și să se recăsătorească după nașterea copilului. Însă după divorț, acesta se căsătorește cu altă femeie, fapt ce o obligă pe Li să se răzbune și să demonstreze că a fost înșelată.

De ce această carte?

Pentru că stilul lui Liu Zhenyun a fost comparat cu cel al lui Marquez, deoarece abordează un fel de realism magic. Ceea ce regăsim în această carte este o lume absolut obișnuită, cu oameni normali, dar proiectată în situații din cele mai absurde și neobișnuite.

De asemenea, cartea este ca un mic ghid spre formarea unei imagini despre China în general. Atât scrierile vechi, cât și cele noi (cartea de față) tind să păstreze ceva specific chinezilor, cum ar fi, de exemplu, această îndârjire pe care o găsim la personajul principal.

Un alt subiect important pe care autorul îl dezbate, oarecum, în această carte, este sistemul birocratic. Toată problema pornește de la condiția impusă tuturor familiilor, ajungându-se astfel la acest plan pentru a nu săvârși pedeapsa.

Pentru cei interesați de mai multe detalii după citirea cărții, aici se află un interviu foarte interesant cu autorul.

Articolul Recenzie ”Nu mi-am omorât bărbatul” de Liu Zhenyun apare prima dată în Roxana B.

Ceea ce este și cazul poveștii din ”Proiectul Rosie”; nu degeaba se numește proiect, pentru că așa sunt denumite toate misiunile importante ale lui Don, personajul nostru masculin.

Don este profesor de genetică, iar Rosie este chelneriță. Cei doi se întâlnesc la Muzeul de Istorie Naturală, locul perfect pentru întâlnirea unor oameni complet diferiți unul față de celălalt.

Don, având 39 de ani, decide că trebuie să se căsătorească, însă pentru a-și găsi o soție potrivită, acesta are un anumit tipar în care femeia să se încadreze, astfel supune potențialele soții unui test care să-l asigure dacă… e ce trebuie sau nu. Desigur, Rosie nu se încadrează absolut deloc acelui tipar, dar, cum spuneam, iubirea trece și peste șoselele din România.

Ceea ce-l face special pe Don este faptul că are sindromul Aspeger (o formă de autism) de care nu este conștient, ceea ce-i explică comportamentul său rece și calculat, fără a avea vreo latură artistică sau umoristică de orice fel.

DON: „De-a lungul vieţii, am fost de mai multe ori criticat din cauza unei vizibile lipse de emoţii, ca şi cum ăsta ar fi fost cine ştie ce defect imens. Eu mă declar mulţumit să identific, să recunosc şi să analizez sentimentele. Aceasta e o aptitudine utilă şi mi-ar plăcea să mi-o perfecţionez. Din când în când, sentimentele pot fi savurate, dar trebuie să fim vigilenţi, pentru ca sentimentele să nu se transforme în handicapuri”.

Cumva, ideea duce la imaginea pe care și-a creat-o Don asupra femeii ideale, un fel de pygmalion, doar că nu a încercat să o schimbe pe Rosie, ci a prins sentimente pentru ceea ce era ea, și cel mai important, să-l accepte pe el indiferent de fixurile sale, chiar dacă nu știe de ce suferă, iar afectivitatea și sensibilitatea sunt străine de el.

Lecție de viață

Povestea lui Don ne învață o lecție foarte importantă despre iubire și acceptare socială. Faptul că suntem diferiți, sau că avem anumite probleme, nu ne face mai puțini demni de a fi iubiți și apreciați.

Chiar și în cazul lui, unde rațiunea tronează peste orice altceva, și nu poate fi capabil efectiv de a vedea dincolo de aparențe, își găsește iubirea, sau mai bine zis, iubirea îl găsește pe el.

Cartea poate fi comandată de mai sus. De asemenea, puteți comanda și continuarea: Efectul Rosie ;).

• https://bit.ly/36v89nR

Articolul Recenzie ”Proiectul Rosie” de Groeme Simsion apare prima dată în Roxana B.

Din această poveste mediatizată a prins viață romanul care ne dezvăluie ce se întâmplă cu adevărat în spatele ecranului.

Despre ce este vorba?

Anne este fiica unui diplomat cu o funcție importantă, are o poziție bună în societate, este cunoscută. La fel și Charles, care a fost un faimos pilot american. Relația lor a fost urmarea unor caractere puternice și dornice de viață, dar care a avut consecințe mai puțin plăcute.

Se poate spune că a fost o relație toxică, din care Anne a avut de suferit, iar multe din aceste gânduri există în jurnalele sale. Legătura lor puternică a trecut de diferența de temperament a celor doi, ea fiind personajul sensibil și romantic (și totuși, cu capul pe umeri). Pe când el era cel impulsiv și sigur pe el tot timpul. Însă el este cel care a încurajat-o să scrie, astfel Anne a ajuns cunoscută ș pentru două cărți ale sale.

În principiu, este povestea din spatele poveștii reale. Despre un mariaj…ca toate. Cu probleme, ar și momente fericite. Căci multe evenimente sunt omise (nu și cele mai importante, aka răpirea/zborurile deasupra cerului/înșelat), povestea poate nu este în întregime înțeleasă. Este genul de relație pe care toți ceilalți o vedeau a fi ca perfectă, de urmat, în special din cauza statutului de ”celebrități” de pe umerii celor doi.

De ce această carte?

Este plină de viață. Este un bun exemplu pentru cele care sunt în impas, sau caută pur și simplu o sursă de inspirație, deoarece cartea se centrează pe Anne în mare parte.

De asemenea, poate fi un bun studiu de caz asupra relațiilor în general, dar și al imaginii pe care acestea sunt bazate. Indiferent de lucrurile care ni se arată, de cele mai multe ori, în spatele ecranului, se pot ascunde cele mai mari nefericiri.

Însă Anne a fost, totuși, fericită. Iar faptul că a lăsat în urmă propria-i fericire, poate fi un semn bun. Căci vine cu un preț, întotdeauna. Asta putem învăța.

Articolul Recenzie ”Soția aviatorului” de Melanie Benjamin apare prima dată în Roxana B.

Biografiile au o istorie mult mai îndelungată, de pe vremea când societatea era mult mai importantă ca individul. Astăzi, individualismul este la putere, însă nu se aplică peste tot. De aceea, am ales biografiile care nu se încadrează neapărat în această categorie, însă sunt dintre cele mai prețioase.

Top cărți biografice

• Leon Leyson ”Un băiat pe lista lui Schindler”

”Lista lui Schindler” a fost celebră, mai ale atunci când Polonia a fost invadată de naziști, iar autorul, Leon Leyon, a luat parte la acest eveniment pe vremea când era doar un puști. Este o biografie prin care ne putem transpune în experiența macabră din acei ani, prin ochii unui copil.

• Farida Khalaf, Andrea C. Hoffman ”Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS”

Încă o biografie care ne reamintește că trăim în aceeași lume cu oameni care au gândiri complet diferite, cei care cauzează teroare printre proprii semeni. Farida este singura supraviețuitoare unui atac ISIS in satul ei, unde femeile au fost supuse la sclavie. După multe evenimente neplăcute, reușește să fugă și să își împărtășească povestea.

• Hannah Pakula ”Ultima romantică. Biografia reginei Maria”

Pentru că este importantă, și este ceva ce ne aparține nouă, biografia reginei Maria este exemplul perfect al schimbării. De la naivitate la cea mai puternică forță în stat, Maria a fost o personalitate istorică fascinantă, care a impresionat-o atât e mult pe autoare, încât și-a fructificat obsesia pentru acest personaj într-o biografie de succes.

• Peter Freestone ” Freddie Mercury. O biografie intima, scrisa de omul care l-a cunoscut cel mai bine”

Am inclus-o pentru că sunt sigură că este o capodoperă, dar și pentru că îl ador pe Freddie Mercury pentru muzica de care mă pot bucura și astăzi. Peter a fot cel mai apropiat de cântăreț, fiind asistentul său personal, dar și ”bucătar-șef, spălător de sticle, chelner, valet, secretar, om de serviciu… și mătușa înțelegătoare din momentele sale de agonie” cum relatează în carte.

• Franz Kafka ”Scrisoare către Kafka”

”Metamorfoza” este cea cu care mă identific de cele mai multe ori, însă, în toată genialitatea lui, Kafka a suferit foarte mult din cauza relației cu tatăl său. Această scrisoare este plină de sentimentele cele mai  pure față de tatăl său, și deși i-a trimis-o pentru a scăpa de suferință, mama sa  intervenit, iar scrisoarea nu a ajuns niciodată la destinatar.

De menționat:

• Neagu Djuvara ”Amintiri din pribegie”
• Anthony Quinn ”Păcatul originar”
• Carl Gustav Jung ”Amintiri, vise, reflecții”

Care este biografia voastră preferată?

Articolul Cărți biografice care merită citite. Topul meu apare prima dată în Roxana B.

Iar cele mai celebre personaje rusești sunt…

1. Yuri Zhivago

Personajul aparține nuvelei ”Doctorul Zhivago” de Boris Pasternak (1957).

Yuri Zhivago este un fizician al cărei vieți se învârte în jurul traumelor revoluției și al Războiului Civil. Cartea i-a adus autorului un Premiu Nobel și probleme din partea autorităților Sovietice, însă a meritat efortul, iar povestea a fost ecranizată (unde apare și Keira Knightley, care este perfectă pentru rolurile inspirate din literatura rusă.)

2. Eugene Onegin

Personajul lui Alexander Pushkin din ”Eugene Onegin” este foarte cunoscut; fiind o nuvelă în versuri, în școli copiii învață anumite pasaje, deci este lectură obligatorie. Onegin este cel care îngreunează viețile tuturor celor in jurul său, însă este conștient de propria suferință.

3. Rodion Raskolnikov

Cel mai cunoscut personaj al lui Feodor Dostoievski din ”Crimă și pedeapsă”, Raskolnikov are obiceiul de lua viața altora din cauza ideilor sale abstracte despre viață. Toporul său îl împinge spre crimă, deși acesta este închis și cuprins de sentimente puternice de vinovăție

4. Lolita

”Lolita” lui Vladimir Nabokov(1955) a stârnit atenția multora prin subiectul delicat abordat de autor. Obsesia lui Hunter asupra unei copile este și astăzi un subiect controversat, care duce spre pedofilie, și deși autorul își iubea creația, este destul de grea de digerat în acest context. Cartea a fost  ecranizată de două ori.

5. Anna Karenina

În cartea cu același nume, Leo Tolstoy a reușit să creeze o capodoperă care va dăiunui veacuri întregi, și, desigur, Anna este jucată de frumoasa Kira Knightley. Un personaj complex în căutarea iubirii și fericirii, oprite de regulile conservative ale Rusiei in secolul al 19-lea.

Articolul Top 5 cele mai cunoscute personaje din literatura rusă apare prima dată în Roxana B.

1. Elizabeth Gilbert ”Orașul fetelor”

Cunoscută pentru cartea ”Mănâncă, roagă-te, iubește!”, autoarea revine cu o carte foarte interesantă despre ambițiile lui Vivian. Ajunsă în New York, aceasta își dorește să ajungă o persoană interesantă. Cum? Rămâne de văzut.

2. Alex Michaelide ”Pacienta tăcută”

Posibil a fi thriller-ul anului 2019 prin povestea Aliciei. Deși pare a avea viața perfectă, într-o seară își împușcă soțul, după care refuză să vorbească. Misterioasă și plină de suspans.

3. Jayson Greene ”Once more we saw starts”

O carte despre tragedie și pierdere, ”Once more we saw starts” spune povestea autorului, care a trebuit să treacă prin nefericita pierdere a fiicei lui de 2 ani.

4. Jennifer Weiner ” Everything”

În era puternicului #MeToo, cartea prezintă relația celor două surori în această mișcare, dar și gradul de evoluție al femeilor în lupta pentru drepturi și egalitate.

5. Yangsze Choo ” The Night Tiger”

O puternică descriere a destinului, ”The Night Tiger”  urmărește doi tineri, o croitoreasă și un casnic. Cei doi pornesc în căutarea unui deget mumificat, în frumoasa Malaysia.

6. Taylor Jenkins Reid ” Daisy Jones & The Six”

O serie de interviuri fictive despre trupa ”Daisy Jones & The Six” ai anilor 60. Povestea este atât de captivantă, încât este greu de crezut că trupa nu a existat, ci este rodul imaginației autorului.

7. Robert Macfarlane ” Underland”

Greenland poate nu a fost încă admirat așa cum se cuvine, ceea ce l-a determinat pe Jenkins să cerceteze locul și să scrie despre descoperirile sale ale unui pământ pe care nu îl vedem cu ochiul liber.

8. Julie Yip-Williams ” The Unwinding of the Miracle”

Acceptare este termenul care descrie cel mai bine această carte. Dintr-o boală în faza terminală, autoarea își exprimă fricile și neîncrederea în ziua de mâine din unghiul unui om pe moarte.

9. Ruth Reichl ”Save me the plums”

Prezintă povestea scriitoare spre drumul succesului la care visa in copilărie. Ajunsă a fi editor șef la revista pe care o adora în tinerețe (revistă culinară), autoarea ne trece prin toată experiența sa de viață din plan profesional.

10. Thomas Harris ”Cami Mora”

O poveste despre lăcomie și supraviețuire, ”Cami Mora” este plină de cazuri incitante, morți, acțiune, cam tot ce se poate întâmpla în Miami. Autorul cărții ”Tăcerea mieilor”, Harris continuă realizarea unor romane polițiste de succes.

Articolul Cele mai bune 10 cărți din 2019 conform Amazon apare prima dată în Roxana B.

Și totuși…

Dacă alegeți serialul înaintea cărții, nu este problemă. Am observat că sunt atât de puține diferențe între carte și serial, încât am fost surprinsă. Desigur, există câteva adaptări, serialul este puțin mai dramatico-romantic, însă nu chiar atât de rău. Citind cartea a fost ca și cum m-aș fi uitat in nou la serial, ceea ce m-a împis s-o termin sunt chiar acele mici detalii care nu au fost prezente în serial.

De ce este o carte atât de bună?

Pentru că este cu și despre femei, evident. Lăsând gluma la o parte, în carte este abordat un subiect extrem de delicat, și anume libertatea femeilor.

Povestea are ca bază câteva concepte biblice, (mai exact Facerea, 30:1-3, care este destul pentru a explica întreaga poveste). În urma unui impas in punct de vedere demografic, apare Galaad (sau Gilead, în serial) acolo unde femeile sunt împărțite pe categorii, însă este foarte mult de explicat. Așa că ne vom concentra pe rolul femeilor cu rolul exclusiv de a naște, a căror soartă ne aduce aminte, de multe ori, cât de prețioasă este libertatea.

Lumea Galaadului este o lume desprinsă din societatea modernă pe care o știm astăzi, aruncată într-o ”utopie” unde totul este perfect, oamenii sunt fericiți cu cât știu mai puține lucruri. Este blocat accesul la educație (în afară de cea menită pentru procreare), iar familiile celor care conduc această mișcare  sunt obsedați de ideea unei familii cât mai numeroase.

Singurul lucru care contează pentru ei sunt copiii, iar in neputința de a-i avea, se folosesc de femeile fertile, despărțind astfel toți copiii de mamele lor, dintr-o considerație de superioritate.

Ideea este destul de greu de digerat. Văzând și serialul, de multe ori ți se pune un nod în gând, știind că poate lucrurile nu au fost chiar atât de departe de a se fi desfășurat și în realitate.

Cartea este genială. Și modul în care a fost expusă o singură idee și extinsă la un asemenea nivel.

Articolul Recenzie ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood apare prima dată în Roxana B.