Am observat că o poză cu mine aduce zece oameni în plus aici, ceea ce înseamnă persoane care învață ceva nou zilnic. Articolele acestea, cu „Lecția de gramatică” și „Test de cultură generală„, apar după ce interacționez cu oameni care scriu greșit din punct de vedere gramatical. Așadar, am revenit, de data asta, cu tot cu poză. Păi, nu mă dau eu după publicul-cititor? Mă dau, cum naiba? :). Bine, să nu vă apucați acum să-mi cereți să apar goală la categoria „Educație sexuală”, că v-o luați. Nu bătaie cu indicatorul, că nu sunt așa rea precum mă dau eu pe-aici. Doar block :).

De la gluma făcută cu „Mă-ta are cratimă”, a început să se acorde ceva mai multă atenție înjurăturilor în limba română. Nu vă mai spun și eu că „a mă-sii” poate fi spus sub o formă mai elevată, și anume „a mamei sale”, că deja e de grădiniță :).

Dacă în engleză e simplu să zici „Fuck you!”, ei bine, ca român, ai ceva de muncă, în caz că ai chiulit de la orele importante din școală. Cele mai multe înjurături au loc la modul condițional optativ. Nu am să dau multe exemple, pentru că eu nu înjur foarte des. Dar am să le numesc pe acelea auzite în juru-mi :).

Cea mai folosită: Băga-mi-aș!

Trei părți de vorbire. N-ai cum să le scrii vreodată legat. Ai o jumătate de verb, un pronume și cealaltă jumătate a verbului. Și aici cred eu că este, de fapt, problema. Nu se vede care este verbul, așa-i? Hai să luăm pe bucățele. Facem „rocada mică” și separăm cele trei cuvinte.

băga + aș

Se transformă în „aș băga”, care este, după cum spuneam mai sus, verb la condițional optativ. Și vii cu întrebarea: „Cui aș băga?”. Ei bine…, îmi bag singură în cazul ăsta :D. Adică mie, îmi, -mi. Does it make sense? 🙂

Următorul: Futu-i!

Păi, futu-i mama mă-sii de limbă și de tot! Așa complicat e, bre, să înțelegem care de unde vine? :)))) Pentru cine are nevoie de o explicație să caște bine ochii (în curând, să ciulească bine urechile, căci am să mă apuc și de vlogging, că nah, dacă tot m-am transformat într-un mic „grammar nazi”, să merg până la capăt). Tu îi fuți una peste bot ăluia care nu știe cu ce mama naibii se mănâncă gramatica asta.

futu + i

Cui îi fuți? Lui, îi, -i. Vă amintiți de asta? Prin clasa a cincea-a șasea, dacă nu greșesc, ați auzit-o prima dată.

Încă un exemplu: Mânca-ți-aș!

Mânca-mi-ai gurița, că tare bine le mai zic aici, nu? :)))) Asta intră alături de primul exemplu. Dar îl bag aici pentru împrospătarea memoriei. Este aceeași regulă, adică eu ți-aș mânca. Cui? Ție, îți, -ți.

Mai avem: De-a-n pulea.

Pe cât de frumoasă, pe atât de vulgară poate fi, uneori, limba română. Expresia asta e cam ciudățică, îmi e greu să explic logica. Dar încerc. Mă rog, mai este varianta de la țară folosită la oraș și numită simplu „deampulea”, care, după cum se scrie și după cum se aude, este fix „de-a-n pulea”. În DEX nu există această expresie. Doar DOOM recunoaște altele două, „de-a-n picioarele” și „de-a-ndoaselea”. Explicația mea:

de + a + n + pulea

Îmi dau una peste ceafă, dar nu-mi dau seama cum vine :(. Îmi amintesc de un exemplu din copilărie, „de-a curmezișul”. Adică „te pui în curmeziș, în cruciș, în lat”. Cu alte cuvinte, în exemplul dat mai sus ar veni „să te pui în p…ă” sau cum? :)))) La naiba, nu, nu-mi iese și gata! Oricum aș da-o, nu reușesc să explic. Aștept pe oricine cu orice explicație și îi mulțumesc anticipat dacă îmi zice :).

Iar cu acest ultim exemplu mă opresc. Sper că mi-am păstrat, totuși, eleganța, și nu vi se par exagerate cele de mai sus :).

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ