“Dacă vrei să faci din viaţa ta o verigă a eternităţii şi să rămâi lucid până în toiul delirului, iubeşte…Iubeşte cu toate puterile tale, iubeşte ca şi cum n-ai şti nimic altceva să faci, iubeşte într-atât încât să-i faci geloşi pe prinţese şi pe zei… pentru că în dragoste toată urâţenia îşi descoperă frumuseţea”.
Ce să vă spun de filmul ăsta? În primul rând, are o coloană sonoră superbă. Am ascultat de câteva ori melodia de mai jos, din trailer, dar nu mă pot sătura de ea. Nu pot să scriu prea mult. Nu pot să vă dau niciun detaliu. Zic doar atât: n-ai cum să nu vezi un asemenea film și să nu-ți placă. Titlul mi-a plăcut și m-a atras de la început: „Ce que la jour doit à la nuit”. Actorii? Tineri și frumoși, toți. Dragoste, război, aveți tot ce vreți în acest film. Privirea bătrânelului privindu-și tinerețea, deciziile și regretele, asta îți face pielea găină. Vedeți și mai jos, în trailer. Uitați-vă la el. O viață a rămas singur. Totul din cauza unei promisiuni. O scrisoare. Asta e tot ce i-a rămas.
Ca și în viață, două suflete, chiar dacă par a fi pereche, chiar dacă persoanele sunt compatibile și se iubesc, nu neapărat și rămân împreună până la finalul vieții lor. Asta înseamnă că altceva primează într-o relație, nu neapărat iubirea. De vizionat cu sufletul. Pentru că, din când în când, avem nevoie și de astfel de filme :).
„Omul care lasă să-i scape dragostea vieții sale va ajunge singur cu regretele sale și toate suspinele lumii nu-i pot aduce alinare sufletului…”.