Viaţa este ca o cursă într-un carusel. Nici nu-ți dai seama cât e de palpitantă și distractivă până când nu urci. Cel puțin până la un anumit punct.
Nu știu dacă se mai întâmplă și altcuiva, însă eu îmi amintesc de multe ori de anii inocenți ai copilăriei. Și imi este dor de perioada aia în care toți mă ocroteau, îmi vegheau somnul, mă răsfățau. Sau de vorbele blânde ale tatălui meu, “dacă n-ai carte, n-ai parte…”.
Și ce-mi mai placeau jocurile acelea cu „rațele și vânătorii” sau „țară, țară, vrem ostași!” sau șotronul și săritul corzii… Ah, erau o adevărată nebunie!
Doamne, dar când mergeam în weekend-uri la țară era cel mai plăcut! Mirosul gogoșilor din flori de salcâm făcute de bunica se simțea pe toată ulița.
Am petrecut Sfintele Paști la ţară. Nu mai este bunica, nu mai sunt nici eu o copilă. Însă am simțit o mare liniște sufletească în momentul în care am mers pe dealurile pe care, odinioară, stăteam cu oile la păscut (n-am reușit să mă îmbogățesc din asta :D). Iarba îmi mângâia picioarele, iar aerul curat m-a îndemnat să mă întind. Am dormit cam o oră, cufundată în visuri.
Copilul din noi există. Este acel copil pentru care viața pare o simplă joacă, fară griji, fără probleme. Nu am avut deloc cea mai frumoasă copilărie, mai corect spus, copilăria mea nu a fost tocmai copilărie. Tatăl meu n-a fost niciodată blând cu vorbele, iar de vegheat somnul… nu prea a avut cine, din păcate. Cele spuse la începutul textului sunt pentru aceia care chiar au avut parte de asta. Dar câteva momente tot au existat şi în copilăria mea, puţine ce-i drept, aşa că prefer să le păstrez pe acelea şi să scriu despre ce e frumos. Cu optimism se rezolvă multe-n viaţă :).
In ziua de azi, vorba blanda a tatalui tau „daca n-ai carte, n-ai parte” s-a transformat in „daca nu ai bani, nu treci strada”..asa ca draga mea Roxana, anii copilariei au apus de mult…amintirile frumoase raman pastrate in sufletul fiecaruia intr-un loc, iar mai devreme sau mai tarziu ajung sa fie cu mult colb pe ele..de ce? pentru ca viata merge inainte iar timpul nu mai poate fi dat inapoi..multi dorim sa ne intoarcem la ce a fost odata, insa acest lucru e cel mai dificil si imposibil..si, chiar daca incerci sa mai fii copil, ai grija sa nu fi dezamagita..oamenii se schimba enorm de mult si acum chiar daca vei gasi aceleasi locuri si peisaje s-ar putea ca personajele sa aiba alte roluri..nu uita ca viata este o scena iar noi suntem actorii ei.:)
eh, ma mai apuca si pe mine nostalgia, ce sa fac?! caldura asta 🙂