-Rusicuța mea frumoasă, ți-ai amintit de mine! îmi zice mamaie la telefon, care încă mă alintă astfel.

-Bineînțeles, mamaie. Și o să ne și vedem. N-am putut acum, când ai făcut 80 de ani, dar am să te văd la 80 ș-o lună.

-Faci tu asta? Abia aștept, că așa dor mi-e de tine și de mami tău… Ia zi tu, Rusi, ce mai faci, ce îmi povestești?

-Ei, mamaie, și eu ca toți tinerii. Cu munca, cu traiul, cu una-alta.

Și știam că va urma întrebarea care îi stătea pe limbă de când am sunat-o.

-Dar cu dragostea? Nimic?

-N-a apărut, mamaie. Dar e pe „vine”, nu te îngrijora.

-Păi, de când îmi tot zici asta…

-Ă, de vreo 10 ani, de când mă tot întrebi 😅.

-Dar chiar s-au terminat toți bărbații de pe pământul ăsta? Chiar nu e niciunul și pentru tine? Că eu nu înțeleg, tu le ai cam pe toate. Și frumoasă, și cuminte, nu bei, nu fumezi…

-Eh, mamaie, sfântuliță nu sunt, serios 😅.

-A, sigur ai și tu vreun cusur acolo, n-ai cum să nu.

-Toate la vremea lor, stai liniștită.

-Of, Rusicuță, asta e marea mea grijă, că eu nu am să prind vremea aia. Doar tu ai mai rămas. Toate verișoarele tale…

-Da, mamaie, bravo lor. La mine se va întâmpla la momentul potrivit.

-Sper. Sper, zice din nou, oftând apăsat, simțindu-i parcă durerea de la Mârghia până la București.

-Hai, Janel (o cheamă Jana), la mulți aaani! Să mai vorbim un pic de matale, mai bine, i-am zis când am simțit că începe să plângă.

Am încheiat conversația cu un gust ușor amar. Uneori, parcă ai vrea să-i împaci pe cei bătrâni, spunându-le o minciună, doar ca să le faci o bucurie. Am o prietenă care și-a mințit tatăl vreun an, spunându-i că este într-o relație cu un tip, doar ca să scape de gura lui. Și-a întâlnit, într-un final, și iubirea vieții ei.

Nu știu de unde vine teama asta a părinților și a bunicilor că noi, cei din generația actuală, dacă nu ne-am găsit o persoană cu care să facem pasul cel mare, până la 30 și ceva de ani, o să rămânem singuri și nefericiți. Sigur că întâlnesc și eu destul de mulți oameni…, rectific, destul de multe femei, care s-au resemnat cu faptul că nu se vor căsători niciodată. Dumnezeule, mi se pare un coșmar numai gândul de a gândi astfel! Cum să te vezi singur pentru tot restul vieții? Eu știu că am amânat acest moment pentru că, am mai scris asta, vreau să se întâmple o singură dată în viață. Iar pentru o asemenea decizie vreau să fiu complet sigură, chiar dacă nu există o garanție, căsnicia fiind ca un joc la loterie.