Acasă RoxanaB Cuvinte din sufletul meu Da, mamaie, am să mă mărit!

Da, mamaie, am să mă mărit!

0
Da, mamaie, am să mă mărit!

-Rusicuța mea frumoasă, ți-ai amintit de mine! îmi zice mamaie la telefon, care încă mă alintă astfel.

-Bineînțeles, mamaie. Și o să ne și vedem. N-am putut acum, când ai făcut 80 de ani, dar am să te văd la 80 ș-o lună.

-Faci tu asta? Abia aștept, că așa dor mi-e de tine și de mami tău… Ia zi tu, Rusi, ce mai faci, ce îmi povestești?

-Ei, mamaie, și eu ca toți tinerii. Cu munca, cu traiul, cu una-alta.

Și știam că va urma întrebarea care îi stătea pe limbă de când am sunat-o.

-Dar cu dragostea? Nimic?

-N-a apărut, mamaie. Dar e pe „vine”, nu te îngrijora.

-Păi, de când îmi tot zici asta…

-Ă, de vreo 10 ani, de când mă tot întrebi 😅.

-Dar chiar s-au terminat toți bărbații de pe pământul ăsta? Chiar nu e niciunul și pentru tine? Că eu nu înțeleg, tu le ai cam pe toate. Și frumoasă, și cuminte, nu bei, nu fumezi…

-Eh, mamaie, sfântuliță nu sunt, serios 😅.

-A, sigur ai și tu vreun cusur acolo, n-ai cum să nu.

-Toate la vremea lor, stai liniștită.

-Of, Rusicuță, asta e marea mea grijă, că eu nu am să prind vremea aia. Doar tu ai mai rămas. Toate verișoarele tale…

-Da, mamaie, bravo lor. La mine se va întâmpla la momentul potrivit.

-Sper. Sper, zice din nou, oftând apăsat, simțindu-i parcă durerea de la Mârghia până la București.

-Hai, Janel (o cheamă Jana), la mulți aaani! Să mai vorbim un pic de matale, mai bine, i-am zis când am simțit că începe să plângă.

Am încheiat conversația cu un gust ușor amar. Uneori, parcă ai vrea să-i împaci pe cei bătrâni, spunându-le o minciună, doar ca să le faci o bucurie. Am o prietenă care și-a mințit tatăl vreun an, spunându-i că este într-o relație cu un tip, doar ca să scape de gura lui. Și-a întâlnit, într-un final, și iubirea vieții ei.

Nu știu de unde vine teama asta a părinților și a bunicilor că noi, cei din generația actuală, dacă nu ne-am găsit o persoană cu care să facem pasul cel mare, până la 30 și ceva de ani, o să rămânem singuri și nefericiți. Sigur că întâlnesc și eu destul de mulți oameni…, rectific, destul de multe femei, care s-au resemnat cu faptul că nu se vor căsători niciodată. Dumnezeule, mi se pare un coșmar numai gândul de a gândi astfel! Cum să te vezi singur pentru tot restul vieții? Eu știu că am amânat acest moment pentru că, am mai scris asta, vreau să se întâmple o singură dată în viață. Iar pentru o asemenea decizie vreau să fiu complet sigură, chiar dacă nu există o garanție, căsnicia fiind ca un joc la loterie. 

Articolul precedent Călătoria, și nu destinația. Asta contează.
Articolul următor Mă doare undeva de bârfe! Îmi iau papuci cu blăniță :)
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.