Vă spuneam într-unul dintre articolele trecute despre faptul că mi-am înșelat iubitul cu care avem o relație la distanță. E drept, o relație la distanță nu este pentru oricine, este pentru oamenii puternici, stăpâni pe sine, dar mai ales, maturi. Nu eram matură, și vreau să cred că nici acum nu sunt, însă din alt punct de vedere.

Am înșelat și mi-am asumat acest lucru. Nu am înșelat o singură dată, ci de mai multe ori și ajunsesem să cred că e, cumva, o manie a mea. Nu era, nici pe departe. Nu am de gând să mă scuz sau să îl acuz pe el pentru nedemnitatea mea, însă am să relatez unele dintre posibilele cauze pentru care am făcut acest lucru. Nu spun că este universal valabil, adică „ de ce înșeală femeile?” să aibă un răspuns unic. Eh, nu este nicio diferență între femei și bărbați când vine vorba de înșelat, fiecare o face din slăbiciune și încercând să își satisfacă propriile orgolii și curiozități. Vine din sentimente refulate, din frustrări. Un om care își asumă o relație în totalitate și este matur nici nu ar putea vreodată să cadă în plasa adulterului. De aceea căsătoria nu este pentru vârste fragede.

De ce ce am făcut-o?

Eu am înșelat căutând ceea ce nu aveam: timp petrecut cu persoana dragă, atenție fizică. Asta o dată. A doua oară am înșelat din curiozitatea de a fi cu un tip de bărbat la care nu avusesem acces niciodată. Am înșelat orbită de strălucirea materială oferită sau din răzbunare. Orgoliul m-a învins atunci când am luat decizia de a-mi înșela partenerul cu unul dintre prietenii lui doar ca o dovadă de răzbunare.

Am trecut de momentele acelea ale imaturității și ale satisfacerii capriciilor atunci când am fost și eu înșelată, la rândul meu. A fost crunt, dar consider că palma aceea pe care am primit-o de la karma a fost foarte benefică. Am redefinit în mintea mea conceptele de „relație” și de „iubire” și am înțeles că este mult mai frumos să fii sincer cu tine, dar mai ales, cu persoana cu care îți împarți viața.