Dacă nu aş avea această doză de egoism în mine, probabil că mi-ar fi mai uşor să accept iubirea în viaţa mea. Însă obişnuiesc să iau din iubirea dăruită doar ceea ce mă face mai comodă. Aş vrea tare mult să spun că am învăţat multe în ultimii ani. Dar nu pot decât să mă mulţumesc cu a spune că mai am lucruri importante de învăţat. Mă pierd şi mă rătăcesc prin propriile mele cuvinte, apoi mă regăsesc în viaţa de zi cu zi.

De fiecare dată spun că sunt hotărâtă să las totul să decurgă după cum o fi voia Lui. Dar uit şi o iau de la capăt, „forţez” anumite fapte prin gândurile şi visurile pe care le am.

Uneori, mă consider ciudată. Sunt atât de schimbătoare! Oh, Doamne, de la o zi la alta! Mai grav, din oră-n oră! Acum am o mulţime de planuri frumoase şi pozitive, iar după nu mult timp îmi schimb viziunea până la 180 de grade. Sau poate doar până la 90, pentru că îmi rămâne undeva speranţa că acele dorinţe pot fi realizabile. Sunt optimistă şi entuziasmată pe moment, apoi trec rapid la starea de angoasă.

Cred cu tărie că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru mine. Este, de fapt, singurul lucru care mă ajută în toate: credinţa în El. Tare mult mi-ar plăcea să-mi apară în vis şi să-mi spună ce să fac. Ştiţi, aşa cum i-a apărut îngerul lui Iosif. Sau/şi Fecioarei Maria. Nu ştiu sigur ce este real, e un subiect destul de controversat în care nu vreau să intru sau să-mi pun prea multe întrebări.

E naşpa să nu ştii ce ţi-e rezervat pentru ziua de mâine şi să fii nevoit să-ţi iei propriile alegeri. Nu zic, mă bucur de această libertate enorm. Dar ar fi mai simplu  să ştiu dacă merg pe drumul bun sau nu atunci când decid ceva. Sunt foarte nemulţumită de anumite persoane din viaţa mea, dar sigur că asta vine din propriile frustrări.

E clar, trebuie să fac pace cu mine şi să mă regăsesc.