În ultima vreme, îmi depun CV-ul cam la toate anunţurile pentru diverse castinguri. De data aceasta, casting pentru actori la Teatrul Odeon. Am depus CV-ul la întâmplare, nu mă aşteptam să mă sune cineva pentru că ştiu că acolo nu angajează actori fără a absolvi o şcoală de profil. Mereu am pornit de la premiza că, indiferent dacă voi fi sau nu selectată, n-am nimic de pierdut din asta.

Însă iată că m-au chemat şi pe mine. Ei, merg  eu acolo, nu ştiam exact unde e, dar am întrebat şi am nimerit. Nu mai fusesem la acest teatru niciodată. E foarte frumos înăuntru, foarte curat. Un hol mare, canapele şi oameni care aşteaptă. Mi-am dat seama că acolo trebuie să aştept si eu. Iese o doamnă simpatică, pe la vreo 37 de ani. Intrăm  o grupă de 6 persoane. Acolo ne-au dat un text, puţin cam ciudat la prima vedere, prin folosirea cuvintelor, dar apoi am realizat că este vorba de o situaţie absolute normală.

Pe scurt, era vorba despre mai multe personaje şi o fabulă, pe care sigur ati auzit-o: “Un şoricel fuge de o pisică; acesta se ascunde sub coada unei vaci. Vaca se balegă, iar şoricelul cade şi el în acea balegă, rămânându-i afară doar codiţa. Pisica o vede, îl trage pe şoricel şi îl mănâncă. Morala este: nu oricine te bagă în căcat îţi vrea răul. Şi nu oricine te scoate din căcat îţi vrea binele.” Trebuia să intrăm în rolul personajelor respective, să spunem o poveste sau o experienţă reală din care să reiasă morala fabulei.

Eu doar am fost unul dintre personaje, nu am fost nevoită să spun nicio poveste, deşi ar fi ceva d epovestit. Eu cred că fiecare din noi a simşit morala acestei fabule pe propria piele, în anumite situaţii. Am fost filmaţi de un operator, iar în 25 de minute s-a terminat tot. Mă bucur că am fost, nu a fost deloc greu, dar nu m-au sunat, deci nu am fost eu aleasă. Era de aşteptat, este un teatru cunoscut şi important, nu angajează pe oricine.

Sursa foto: Ala Menşicov

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ