Unii dintre voi v-ați prins deja de ce această lecție, nu? Dacă ați făcut testul de luni știți că la întrebarea numărul doi, unde aveam câteva perechi de substantive la singular și la plural, printre care și ”arc”, mulți ați greșit-o (Ok, nu așa mulți 🙂). Corectă era cea care avea pluralul ”arce”. Anumite persoane au sărit cu fundu-n sus că nu-i adevărat, ce înseamnă bătaia asta de joc la adresa limbii române?! Ei drăcie! Păi, în cazul ăsta, mă simt datoare cu o explicație :).
Sigur că este corect și ”arcuri” (aproape că-s tentată să cred că toată lumea a tras cu arcul în copilărie). Ambele variante se folosesc în funcție de situație. Eu nu am dat exemple de propoziții acolo, doar am pus niște substantive, printre care ”curcubeie” (da, așa e corect, nu ”curcubee”; nu mai scoateți vorbe aiurea-n tramvai, că apoi mă blochează ăștia pe Facebook :D), ”leșuri” și ”hidranți”. Evident, trebuia aleasă varianta care conținea TOATE formele corecte.
Când folosim ”arce” și când folosim ”arcuri”?
arc, arcuri = armă ce servește la aruncarea săgeților
Vânătorii aveau arcuri cu săgeți.
(Desigur, avem și arcurile canapelei).
arc, arce = porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă.
Trebuie să calculați arcele de cerc.
La fel există și pentru substantivul ”corn” (corni, cornuri, coarne) sau pentru ”plan” (plane, planuri). Gramatica limbii române are multe capcane. Nu vă mai aruncați așa… ca fetele mari la măritat (mă refer la partea masculină; femeile au stat, aproape tăcute, în banca lor :D).