În sfârșit m-am scos și pe mine bărbatul în oraș, după atâta timp, și ce s-a gandit el, dom’le, să mă ducă la cinema. Ei, glumesc, dragă, sigur că mă scoate des în oraș, dar la cinema nu obișnuim să mergem prea mult.

Îmi place mult de tot să merg cu jumătatea mea  (de parcă m-aș fi născut jumate) la film, adică oriunde la film, chiar și în sufrageria apartamentului nostru, dar atunci când mergem la cinema îmi place și mai mult, pentru efecte, sunet, bla, bla, știți voi. (Fie vorba între noi: sper să citească articolul acesta ca să mă ducă mai des.) A ales el filmul și am plecat spre cinematograf alartăieri seară, pe un vânt și o ploaie, mamă, mamă! Eh, da „Mamă!”, acesta este titlul filmului pe care l-a ales partenerul meu pentru a-l vedea împreună. La un prim auz am crezut că este comedie, apoi am citit că e un soi de thriller. Părea interesant.

O să sar câteva etape pentru a spune concluziile: filmul ăsta este cel mai mișto pe care l-am văzut! Mi s-a părut foarte bine realizat și este un film destul de nou, pe internet nu prea se găsește. Zilele trecute a fost premiera în cinematografe, pe 20 octombrie. Regizorul filmului este același care a regizat și „Requiem for a dream” și anume domnul Darren Aronofsky.

Niciun nume precizat, oare de ce?

Un film șocant, făcut ca o alegorie biblică într-un mod inedit. Filmul este plin de indicii, de la început și până la final și te determină să cauți explicații în sinea ta când îl vezi și aștepți fiecare scenă viitoare cu inima la gură. Firul poveștii este simpluț, dar detaliile fac totul. Frumoasa Jennifer Lawrence interpretează rolul mamei, ale cărei nume nu este precizat, de altfel nici numele personajului interpretat de Javier Bardem, soțul femeii, nu este cunoscut. De fapt în acest film nu se pronunță niciun nume. Am remarcat asta în timp ce îl vizionam și m-am gândit că acesta trebuie să fie un indiciu important și chiar așa a fost. În sensul că în film nu este vorba despre mesajul transmis de relația unui cuplu, cuplul este doar exponentul viziunii regizorului asupra atitudinii lui Dumnezeu față de mama natură. Nu se vorbește despre un bărbat și o femeie, ca să le poată pune nume, se vorbește despre universalitate, despre expunere, despre etern, despre ceea ce a fost și va fi, despre Vechiul și Noul Testament, despre apocalipsă, marele potop, Adam și Eva. Cu siguranță veți înțelege exact la ce mă refer după ce veți vedea filmul.

Povestea din spatele poveștii

Povestea proiectează într-un mod inedit viziunea despre renaștere și ciclicitate a Universului. Ea sună cam așa: un cuplu, trăiește izolat într-o casă foarte frumoasă, în pustietate, casă reconstruită de EA, după un incendiu devastator, când, într-o zi liniștea cuplului este spulberată de un străin care pășește în casa lor și este cazat de către bărbat. Personajul interpretat de Jennifer Lawrence este deranjat de prezența străinului și de aici începe un adevărat chin psihologic care marchează extrem de tare pentru că, încetul cu încetul, simpla prezență a unor oameni se transformă într-o catastrofă: foarte mulți oameni vin în casă și o devastează. Soțul femeii dă dovadă de superficialitate, neînțelegând nevoia de evadare din disperare a femeii de lângă el. El își dorește doar să împlinească doleanțele oamenilor care îl admiră pentru operele sale literare, pentru a fi lăudat și pentru a-și hrăni egoul. Astfel că, atunci când femeia devine mamă, el îi smulge copilul din brațe doar pentru a-l arăta fanilor lui, iar ei ajung să îl mănânce.

Filmul este un thriller psihologic despre devotament, iubire, sacrificiu, gânduri, tensiune, frumusețe și nemurire. Eu l-am interpretat astfel: Dumnezeu nu o iubește pe Mama Natură, iubește să fie el adorat și o sacrifică pentru plăcerile sale, o chinuie. O păstrează alături de el pentru că îl inspiră  și nu reușește să o înțeleagă, nu îi înțelege durerea și chiar dacă vede că îi face rău nu vrea să se oprească din asta pentru că îi pasă mai mult de sine decât de cea care a ridicat totul din nimic. Deci, cine este Dumnezeu? Chiar este al cel mai puternic, chiar el a creat totul?

După ce veți vedea filmul veți citi altfel acest articol. Îmi este imposibil să descriu profunzimea către care m-a trimis filmul acesta. Chiar merită văzut!