Și eu, și tu, și cei de lângă, ne plângem deseori de neîmplinire, de insuficiență, de lipsa atenției a celui din dreapta, de prea puțină afecțiune și lista este lungă. Daaar, oare noi oferim ceea ce pretindem? Oare de câte ori ne-am pus această întrebare, nouă însene?

Mi-am propus să scriu despre asta azi, pentru că eu sunt cel mai bun exemplu de lamentare. Sunt cea mai nemulțumită, mereu am ceva de obiectat, tot timpul cer și am așteptări, dar de oferit, nu am contorizat niciodată cât. Și nu din răutate sau egoism, ci din superficialitate, cred. Sau poate mă gândesc că mi se cuvine tot ceea ce aștept sau poate am fost obișnuită greșit? Nu știu. Citeam zilele trecute o postare a unui tip care sublinia exact acest lucru: „primești ceea ce oferi”. Păi, bine, atunci noi ce oferim, ca să primim la schimb?

Eu trăiam într-o cu totul altă poveste. Mergeam pe principiul că dacă iubești trebuie să oferi, fără să aștepți ceva la schimb, că despre asta este dragostea adevărată, nu? Nimic mai adevărat, dar, oricât ai iubi, nu poți oferi la nesfârșit, primind la schimb șuturi în fund sau indiferență agresivă.

Ei bine, uite așa, m-am trezit și am ajuns să mă analizez în toate relațiile interumane, nu doar în cele de amor. Nu poți emite pretenții că așa vrei tu și pentru că tu crezi că ți se cuvine. Nu, dragilor, trebuie să oferi mai întâi tu, ca să primești, poate dublu, și nu pentru că ceri tu sau pentru că spui: „ok, am făcut, tu ce dai la schimb?” Nu, nu funcționează așa. Tu fă ce simți, iubește-l cum știi tu mai bine, oferă-i tot ce poți tu, alintă-l, răsfață-l, sprijină-l, fii acolo pentru el! Într-o zi, totul se va întoarce la tine, chiar dacă nu de la el. O va face altul, poate înzecit. Nu se piede nimic! Totul se trece la câștig!

Sursa foto: bossfight.co