“P.S. te iubesc”, o carte care se afla in biblioteca mea de ceva vreme, dar pe care abia acum am reusit sa o citesc. Nu stiu daca sunt eu prea sensibila, dar am plans de la prima pagina pana la ultima, de parca eu insami as fi trait povestea. Nu-mi pot imagina cat de greu trebuie sa fie sa pierzi o persoana draga. Sa stiti, insa, ca este si foarte amuzanta. Nu ma luati in seama cand spun ca am bazait, m-am si amuzat, pe cuvant.
Sunt persoane care cauta o viata intreaga sufletul-pereche, iar altele il gasesc, dar il pierd cand se asteapta mai putin. Asa cum s-a intamplat in cazul lui Holly si al lui Gerry, personajele din aceasta carte, a caror dragoste exista chiar si dupa moartea unuia dintre ei. Prea multa durere si prea multa suferinta. Foarte trist este faptul ca asta se intampla si in viata de zi cu zi. Nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine.
Dar cel mai trist pentru mine este… ei bine, nu stiu daca eu am iubit vreodata cu adevarat. Nu mi s-a intamplat pana acum sa iubesc intr-atat incat sa nu mai pot trai fara cel de langa mine, sa vreau sa mor dupa despartirea de el, sa nu-mi pot continua viata. Cu toatea astea, ma implic in relatie. Cateva sclipiri de moment ma ajuta sa gandesc pe mai departe, sa….. Oare ce e “iubirea”?
PS: Recomand si filmul, bineinteles :).