Locuiesc în București (și încă-mi place asta, să nu interpretați cum vreți :D). Și am mai început un an. Plin de planuri și de liste, am reînceput cu toții serviciul, problemele cotidiene au revenit, sărbători nu mai avem, banii-s pe ducă și ei, că doar asta-i luna în care plătești taxe și impozite (eventual și o amendă uitată dacă n-ai plătit-o la vremea ei 🙈). Așa că e musai să-ți iei o zi și să te duci hai-hui. Sunt în urmă cu vreo trei articole din categoria ”Pe meleaguri românești”. Asta înseamnă să nu scrii atunci când vizitezi. Încerc să recuperez :).

Brașovul este unul dintre acele orașe de care nu te poți plictisi (este în topul orașelor mele preferate, alături de Sibiu și Alba Iulia; probabil că am să mă îndrăgostesc de Sighișoara, oraș în care încă nu am ajuns). Iar când îl alegi ca destinație, mai ales dacă e doar pentru o zi, te gândești că vrei să ajungi mai repede ca să ai mai mult timp. Ei, ce credeți? Deși am plecat pe la 08.30 din capitală, am făcut nici mai mult, nici mai puțin de patru ore pe drum (!). Asta era sâmbătă dimineață. Concurs de ski la Sinaia din ce spuneau la radio. Ajunși în Brașov, am mâncat o ciorbă pe fugă, apoi am luat-o la pas către Tâmpa.

Nu sunt eu chiar o persoană a munților, adică sunt încântată la început, dar apoi mă ia oboseala și mi se taie cheful de urcat prin nămeți, însă două-trei ore de mers prin pădure, fie și prin zăpadă, pot să rezist :D. Am ales traseul marcat cu roșu, cel al serpentinelor, care e relativ ușor, dacă ai încălțămintea potrivită. Altfel poți să aluneci. A fost ok, nu mi-am rupt niciun picior, nici nu m-am întâlnit cu vreun ”moș martin” (o căprioară zău că mi-ar fi plăcut să zăresc; sau un iepuraș ceva), doar că la întoarcere am ales telecabina 😛 (2.40 de minute – 10 lei). Ar mai fi fost Drumul Cavalerilor, pe traseul marcat cu albastru. Iar cel mai greu traseu (dar și cel mai spectaculos pare-se) este cel marcat cu triunghiul galben, numit Treptele lui Gabony (167 de trepte). Cu altă ocazie, căci aveam ”galoșii” umezi :).

Vârful Tâmpa

Muntele Tâmpa aparține de masivul Postăvarul, localizat în sudul Carpaților Orientali, are o înălţime de 960 de metri și se află la aproape 400 de metri deasupra oraşului. Dacă astăzi Tâmpa este o veritabilă atracție turistică, acest lucru este posibil doar datorită localnicilor. La începutul secolului al XX-lea, în urma unor incendii, muntele a fost despădurit aproape în totalitate. localnicii au fost cei care au cărat pământ în coşuri şi au replantat copacii.

Și acum poze din toate unghiurile posibile. Nu neapărat cu mine :D. Cu panorama aceea superbă a orașului. Este o relaxare și o deconectare de tot. Chiar dacă nu stai mai mult de un sfert de oră, iar în timpul ăsta faci poze, tot simți beneficiile plimbării pe care tocmai ai făcut-o și nevoia de a contempla Brașovul în toată splendoarea lui. Poate în următorul articol am să reușesc să și editez puțin pozele :).

Piața Sfatului

Văzută și revăzută cu fiecare ocazie în care mă aflu aici. Primăvara/vara îmi place mai tare (ca orice oraș vizitat de altfel), pentru că poți sta comod la una dintre terase și te poți plimba în voie printre străduțele cu clădiri colorate. Însă și iarna te poți bucura de frumusețea care te înconjoară. Alegi o cafenea cochetă, cu vedere la bulevard, comanzi un cheesecake cremos, o cafea cu multă vanilie, guști dintr-o băutură nemaiîntâlnită, făcută din carbon și lavandă, și te relaxezi. Și povestești. Și… na, ce se mai poate face într-o cafenea plină de oameni :D.

Cetățuia de pe Strajă

Cetățuia Brașovului este închisă de mai bine de trei ani. Asta pentru că aparținei companiei ARO Palace. Primăria Brașov ar fi încercat să o cumpere, însă nu s-a ajuns la nicio înțelegere. Situată pe Dealul Cetății, a avut un important rol de apărare de-a lungul timpului. Cetățuia a slujit drept adăpost pentru brașovenii nevoiți să fugă din calea habsburgilor. Zidurile acesteia impresionează prin grandoare și măreție.

Nu mă apuc să vă povestesc năzbătiile făcute aici – nu cum am scris când am fost la Cazinoul Constanța. Am să mă rezum doar la câteva poze, pentru că și aici te poți bucura de o o panoramă de vis asupra orașului. Sigur că și la Cetățuie am ajuns tot pe jos (vreo 20 de minute am făcut). Încă mă țineau picioarele :D.

Revin cu alte povestiri de la Brașov. Săptămâna viitoare avem campionatul de catchball. Atrenament, joc, distracție, voie bună, party, zăpadă și, desigur, poze :D.

GALERIE FOTO