Cred că am mai spus prin alte articole că Brașovul și Sibiul sunt orașele mele preferate și că mai am de văzut Sighișoara și Maramureș, pentru ca apoi să fac un TOP 3. Încă nu am văzut Maramureș, așa că mă abțin să spun acum care sunt acele trei orașe :D. 

De ce Sighișoara?

În Sighișoara, de Revelion, nu prea poți face multe. Recunosc, ideea nu a fost a mea. Nici nu mă gândeam că voi ajunge la final de an într-unul dintre orașele pe care le am pe lista de ”Pe meleaguri românești”. Planul pe care l-am făcut și de care ne-am ținut a fost următorul: am plecat pe 30 decembrie 2019 din București, ne-am cazat în Sighișoara unde am petrecut Revelionul, iar pe 1 ianuarie 2020 ne-am oprit la Bușteni, pentru a schia puțin (cea mai proastă pârtie, nu mai merg aici), după care am pornit înapoi către București. Nu ne-am spetind noi nici vizitând, nici schiind, nici mâncând sau bând pe săturate (mă rog, aici e discutabilă treaba :D), dar ne-am distrat fantastic. Ca în filme. Patru femei, patru destine :).

Ce poți vizita în Sighișoara?

Când spui Transilvania, te duci cu gândul (și) la Sighișoara, orașul medieval care este legat istoric de Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș (acesta locuind în inima cetății până la vârsta de patru ani). Situată la 95 de kilometri de Sibiu, la 120 de kilometri de Brașov și la aproximativ 300  de kilometri de București, Sighișoara nu doar că este încă locuită, dar este des lăudată de turiști, cu atât mai mult cu cât este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ne-ar fi plăcut să fie mai populat orașul. La cât de mult se scrie și vorbește despre această frumoasă zonă, așa ne așteptam. Bine, ne-am imaginat că ai noștri plus mulți turiști au ales Poiana Brașov. Fiind și foarte frig, ni s-a părut un oraș trist, cu puțini oameni. În noaptea de Revelion, sus, în cetate, locul de unde am văzut un superb foc de artificii (a avut loc pe malul râului Târnava), a fost ceva mai multă lume.

Sighișoara îmi place mult, foarte mult. Însă de preferat să vizitezi primăvara, vara, toamna. Nu la -3 grade, să paralizezi de frig printre străduțele atât de frumos colorate, să zâmbești chinuit în poză pentru a nu-ți îngheța dinții. Nici vinul nu stătea prea mult fierbinte în cană, trebuia rapid băut. Revenind la ce am vizitat, să zicem că am bifat ce era mai important. Eu, una, categoric, vreau să revin aici, la Sighi, după cum îi spun localnicii. Mai ales în împrejurimile Sighișoarei sunt multe sătucuri în care ai ce vedea. Însă nu am venit pentru asta, așa că mi-au scăpat multe obiective pe care le pusesem pe listă (de la frig, v-am zis). Cât pe ce să-mi scape casa în care a locuit Vlad Dracul (care azi este restaurant). Nici n-am apucat să-i fac poză. Am fost ocupată cu un motan negru, mare și frumos, care stătea la intrare :D. Dar să ne oprim la locurile prin care am trecut, totuși, pentru că ne-au plăcut mult și chiar au meritat timpul nostru, alocat pentru ultima zi din 2019 (deși eram praf de obosite, pentru că am petrecut în noaptea de 30 spre 31 decembrie; să zicem că am început Revelionul un pic mai devreme :D).

 

Cetatea Sighișoara

Cum intri pe poarta cetății, începi și respiri istorie. Ba chiar ar fi bună o lecție de istorie. Nu o știi, nu are cine să ți-o spună, abia vezi câteva persoane. Însă îți imaginezi. Și mai cauți pe Google. Dar cel mai mult faci poze. Mie îmi place să mă documentez înainte de a vizita, pentru a ști pe unde calc și ce s-a întâmplat acolo.

Piața Cetății

…sau Piața Petofi. Încep cu aceasta, deși e ultima văzută. Dacă în trecut aici se judecau cele mai importante procese, iar casele erau locuite de nobili, astăzi sunt multe restaurante și terase, unde poți bea un vin fiert pentru a te încălzi și a admira clădirile colorate, pentru ca apoi să o iei la pas printre străduțe. Tot aici se afla și Casa cu Cerb, și Casa în care a locuit Vlad Țepeș, cum spuneam mai sus.

Turnul cu Ceas

Este emblema cetății Sighișoara. Are 64 de metri, este intins pe șase nivele și ai de urcat 110 trepte. Acoperișul construit în stilul baroc este superb. Astăzi, acesta este muzeul sighișorenilor.

Turnurile orașului Sighișoara

Au fost denumite după vechile bresle: Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor şi Turnul Fierarilor.

Scara Școlarilor

Pe măsură ce urcam cele 175 de trepte, obosite și cu respirația ușor întretăiată, ne gândeam la copiii care au urcat atâția ani pentru a merge la școală. Unii dintre ei merg și astăzi, în deal aflând-se Liceul Haltrich. A fost numită Scara Școlarilor tocmai datorită scopului pentru care a fost construită: pentru ca drumul elevilor către școală să fie mai facil, aceștia fiind protejați de ploaie, vânt sau ninsoare.

Ah, cât pe ce să uit! Fetelor – Andreea și cele două Ștefanii 😛 – am omis să vă spun ce era mai important: legenda spune că persoana cu care formezi un cuplu atunci când urcați împreună scările, trebuie să te sărute pe fiecare treaptă și să-ți pronunțe numele fără să se încurce. De 175 de ori numele tău! 🙂

Biserica din Deal

Nu că mi-a plăcut, ci m-a fascinat. Este superb înăuntru. Am intrat singură, fetele au rămas afară, însă am făcut poze pentru toată lumea ;). Se poate vedea din orice colț al orașului și este a treia ca mărime din Transilvania. La intrare, există un ghid care povestește cu multă mândrie despre istoria acestei biserici fortificate. În vremea în care construiau biserica, sașii lucrau și la construcția școlii, pentru că cele două – școala și religia – erau foarte importante. Când satul erau atacat, sașii se adăposteau aici. În urma restaurărilor, s-au descoperit și câteva fresce. Înțeleg de ce sighișorenii o laudă așa :).

Cimitirul Evanghelic

Știu că nu multă lume este fascinată de cimitire, de aceea și aici am mers tot singură, lăsându-le pe fete să-și facă poze :D. Poate vi se pare o nebunie, însă îmi place să mă uit la morminte, să citesc numele oamenilor morți de acum câteva sute de ani, să îmi imaginez poveștile lor de viață. Iar în Cimitirul Evanghelic, numit și Cimitirul sașilor, veți vedea niște pietre funerare ce datează din secolul al XVIII-lea. În plus, pe fiecare piatră, se pot vedea și meseriile pe care le aveau sașii. Am să vin într-o zi cu soare și am să fac niște fotografii superbe aici. Nu mie, mă refer la cimitir. Ah, dar mie, în cimitir, de ce nu? Sună puțin macabru, dar ați văzut ce poze frumoase mi-au ieșit în Cimitirul Ungureni din Craiova? 😉

PS: Nu știu dacă ați văzut filmul The Nun, însă câteva secvențe au fost filmate chiar aici, în Sighișoara :).

GALERIE FOTO

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

7 COMENTARII

  1. Chiar azi ma gandeam ca urmatoarea escapada trebuie sa fie acolo desi as face 5 ore pe drum cu trenul. Imi doresc mult sa ajung acolo. <3 Multumesc pentru info, o sa vizitez mare parte din ce ai prezentat, cu exceptia cimitirului. E nice, dar creepy 😀

  2. Foarte frumoase și plăcute sunt povestirile tale. Am avut ocazia să vizitez Sighișoara acum 9 ani. Era ceva nemaipomenit să vizitezi orașul. Referitor la cimitir. Să știi că merită vizitate și cimitirele. L-am vizitat și eu pe cel din curtea bisericii. Nu reușeam să înțeleg nici eu ce minunății poți să găsești acolo, până când o colegă de serviciu mi-a trezit interesul vizitării Cimitirului din Sulina. Nu am reușit să-l vizităm pe tot, ci doar zona cu mormintele piraților. Interesante explicațiile prezenței lor în acest cimitir, al elor îngropați acolo. Și curios, nu m-a trecut nici un fior cât timp l-am vizitat. Deci la vară poate ajungi și la Sulina.

  3. Povestea ta despre experiență legată de cetatea transilvăneană este o surpriză foarte plăcută! Oare câți tineri se mai gândesc astăzi, să petreacă sărbătoarea trecerii dintre ani într-un oraș pitoresc, așa cum este Sighișoara? Iar când acei tineri mai au și condeiul fermecat mereu cu ei, atunci ne transpun și pe noi în poveștile și experiențele acelor locuri. Într-adevăr, Sighișoara este un oraș tris pe timpul iernii. Traversez Sighișoara de cel puți două ori pe an în drum spre Târgu Mureș și îți recomand cu căldură să o vizitezi la un început de mai. De ce nu chiar pe trei mai? 🙂 La sfârșitul primăverii Sighișoara este ca o frumoasă zână care abia trezită zâmbește soarelui și tuturor celor care doresc să o admire. Mă bucur și îți mulțumesc că te-ai gândit să împarți cu noi experiența unui sfârșit și totodată, a unui început de deceniu, la Sighișoara! Aștept și alte poveși frumoase de la tine.

LĂSAȚI UN MESAJ