Credits: BM Mădălina

Prima reacție pe care am avut-o după ce am început să citesc cartea Roxanei a fost să mă mir ca nu am scris-o eu 😊. Subiectele principale m-au acaparat din prima, însă nu măașteptam să meargă chiar mănușă cu gândurile mele, nu măașteptam să fac atâtea paralele între ceea ce citeam și ceea ce mă interesează pe mine atât de mult, atât în ce privește ce mai citesc, cât și ce am scris și voi mai scrie. Lectura unei ficțiuni pe tema trădării, a geloziei, a tiparelor produse de un divorț al părinților în viața adultă, a posibilității de a păstra sau nu un copil, sunt numai câteva dintre ingredientele care mă conving, de obicei, să citesc o carte, iar această carte nu m-a dezamăgit deloc. Lăsând emoțiile acestea la o parte, faptul că autoarea a construit personajele din gânduri, din introspecție, din frământări, m-a cucerit. Felul în care personajele își interpretează situațiile, în care își conștientizează vina, reacțiile, comportamentul, sau, simplu spus, gândurile lor, pur și simplu, asta m-a făcut să nu o consider o simplă poveste de iubire.

COMANDĂ ACUM DRAGOSTEA PE STRADA MEA

“Dragostea pe strada mea” are o poveste originală, nu că aș fi citit eu prea multe cărți de dragoste la viața mea și aș ști să disting între clișeu și original, însă detaliile specifice, scenele conexe care întrerup puțin firul principal, menite să lase cititorul să respire, fac din ea să pară o carte diferită.
În comparație cu alte cărți din acest registru pe care le-am citit, aceasta m-a ținut foarte mult în suspans datorită unor întorsături de situație care, nu știu pe alții, dar pe mine m-au făcut și să plâng.

Apoi, poveștile conexe care colorează scrierea în afara faptelor principale, felul în care autoarea descrie fapte neimportante, dar fiecare având farmecul său, iarăși m-a cucerit. Prin poveștile respective – întâmplări din redacția în care lucra eroina cărții, decesul bunicii acesteia, cățelul Sofy, micile flecăreli femeiești între prietene – dau un răgaz cititorului, timp în care așteaptă, cu sufletul la gură, să afle ce se întâmplă mai departe.

COMANDĂ ACUM DRAGOSTEA PE STRADA MEA

Nu numai că am stat cu sufletul la gură tot timpul, dar pentru prima dată când citesc o carte, de la un anumit punct încolo, îmi era și frică să continui. Îmi era frică de ce urma, la fel cum își spunea Alexandra sieși că este totul prea bine încât să nu urmeze ceva rău. Îmi era frică, dar în același timp eram curioasă. Faptul că autoarea reușește să țină un cititor pe jar este, cred, cel mai mare atu al cărții. În plus, faptul că povestea a rămas cu mine și după ce am închis cartea, faptul că m-am tot gândit la personaje, le-am vizualizat, mă face să consider că nu este o carte pe cât de ușurică poate părea la prima vedere.

Cât despre scriitură, îmi vin în minte cuvinte fără legătură unele cu altele, dar prin care aș descrie stilul scrierii mai bine decât aș putea-o face printr-o propoziție coerentă. Bibelou, rafinament, delicatețe, mătase, catifea, mireasmă. Așa este scrisul Roxanei. Delicat, delicat tare, mai ales prin acele discuții separate de subiectul principal legate de vinuri, de muzică, de pictură, de gust, care au dat un touch de vanilie cărții. Nu pot explica de cevanilie, dar dacă ar fi luat în considerare să parfumeze coperta sau paginile cărții, i s-ar fi potrivit de minune. Așa cum vinul AlejaRose (pe care îl vinde eroina după deschiderea propriei crame) avea parfum de femeie, și această carte ar fi trebuit săaibă un parfum 😊

Un alt plus al cărții constă în felul în care au fost construite personajele. Sunt reale, diferite, unele enervante, altele adorabile, a fost genul de carte care m-a făcut să îmi aleg imediat cu care dintre personaje aș fi prietenă și de care aș fugi mâncând pământul. Este o carte perfectă pentru un weekend cufundat în ceai și păturici

COMANDĂ ACUM DRAGOSTEA PE STRADA MEA

O altă recenzie scrisă de Cristina, puteți găsi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here