Recenzie „Exuvii” de Simona Popescu

Poetă, prozatoare și eseistă, Simona Popescu și-a expus cele mai fragile amintiri într-o carte al cărei titlu se referă la carcasa ce rămâne în urma maturizării fluturilor sau al tuturor vietăților care năpârlesc după ce termină faza a patra de metamorfoză.

Titlu: Exuvii
Autor: Simona Popescu
Gen: Biografic

Copertă carte Exuvii, scrisă de autoarea Simona Popescu
Copertă carte Exuvii, scrisă de autoarea Simona Popescu

Recenzie „Exuvii” de Simona Popescu

„Exuvii” este repartizat pe diferite etape ale vieții autoarei, de la adolescența prematură până la o vârstă matură, de unde a pornit analiza anilor de copilărie. Cumva, întâmplările sunt povestite într-un mod inocent, specific unui copil în continuă cunoaștere al mediului înconjurător; iar pe de altă parte, limbajul trădează vârsta acesteia, cât și perspectiva din care vede evenimentele tinereții.

Relatată printr-o convalescență constantă, Simona Popescu vorbește despre momentele pe care toți ni le putem aminti, ca de exemplu, plăcerea simplă a somnului de după-amiază, sau observarea mamei atunci când se aranjează, frumusețea ei, jocurile simple ale copilăriei. Aceste amintiri sunt reproduse atât de viu în această carte, plus că modul autoarei de a scrie te implică în mod direct în amintirile sale, încât ajungi să citești propriile memorii din tinerețe.

”Și totuși, ce e asta, volvex?”

Opinia mea despre cartea „Exuvii”

Pentru termenii pe care îi folosește, Simona a primit Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România. Cartea a fost tradusă în poloneză, maghiară, franceză și germană. Cel mai interesant detaliu este precizia cu care descrie fiecare vârsta. La 15, 17, 18 ani viziunea asupra vieții se schimbă constant, iar în această carte reușește să descrie cele mai deranjante etape, cele mai personale și fragile evenimente de-a lungul anilor.

În opinia mea, cel mai interesant capitol este cel intitulat ”despre boală”, unde, în câteva pagini, este descrisă cea mai interesantă febră de care veți auzi vreodată. ”Geamătul acesta e și el o expresiei a milei de tine.”

Recomand această carte nu numai adolescenților, care trec prin cea mai confuză perioadă a lor, cât și celor mai maturi, pentru melancolia vremurilor apuse.

DISTRIBUIȚI
Lavinia Bușe
În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

LĂSAȚI UN MESAJ