Recenzie „Metamorfoza” de Franz Kafka
elefant.ro

În caz că aveți fobie de gândaci, vă recomand să nu citiți „Metamorfoza” lui Franz Kafka, deoarece…este un gândac acolo, și nu din cei drăguți. Dar această carte este un clasic al literaturii secolului XX, abordând un subiect existențial, un subiect care ne face pe toți să reflectăm asupra vieților noastre, și nu în ultimul rând, să empatizăm cu personajul principal.

Titlu: Metamorfoza și alte povestiri
Autor: Franz Kafka
Gen: Proză scurtă

Copertă carte „Metamorfoza și alte povestiri”, scrisă de autorul Franz Kafka
Copertă carte „Metamorfoza și alte povestiri”, scrisă de autorul Franz Kafka

Recenzie „Metamorfoza” de Franz Kafka

Sentimentele lui Kafka asupra creației sale sunt destul de reținute, căci o considera neterminată, o carte care, de asemenea, dezvăluie foarte mult din suferința lui, din experiența sa de viață și din problemele sale.

Povestea începe când Gregor, personajul nostru, se trezește într-o dimineață și descoperă transformarea lui din ființă umană, într-o insectă dezgustătoare. Primul lucru la care se gândește acesta este ce vor spune cei din familia lui, cât și șeful său, de faptul că acesta va întârzia la serviciu, căci nu întârziase niciodată, întotdeauna și-a făcut treaba punctual, nu a deranjat niciodată pe nimeni, și a fost cât de eficient posibil pentru a-și ajuta familia. Portretul familiei lui Gregor este din cele mai rele: aceștia îl exploatau pe Gregor prin muncă, însă se purtau cu el ca și cum el merita acest lucru, nu-l apreciau niciodată și îl considerau responsabil pentru orice lucru rău care s-a întamplat în familie.

Ceea ce fac și acum, în momentul în care descoperă tranziția sa la insectă; tatăl său îl bate cu un ziar, mama îl ignoră cât de mult posibil, iar sora sa simte doar repulsie față de el. După multe astfel de evenimente în familie, când Gregor este învinuit de forma sa, acesta se retrage în camera sa, și moare, cu sentimentul că asta merită, fiind inutil în familie și provocând doar tristețe.

Franz Kafka este autorul cărții „Metamorfoza”
Franz Kafka este autorul cărții „Metamorfoza”

Opinia mea despre „Metamorfoza și alte povestiri”

Dincolo de acest deznodământ și de toată tristețea provocată, cartea este absolut genială. Reprezintă condiția prin care mulți dintre noi am trecut, aceea de neputință, izolare, și inutilitate. Părinții lui Gregor sunt descriși după realitatea multor familii ale secolului XX, mai ales tatăl său, față de care mereu a simțit frică, din cauza comportamentului său batjocoritor. Kafka a scris foarte mult despre traumele psihologice pe care le-a avut în urma copilăriei chinuite cu tatăl său, care îl manipula și îl considera ratat, pentru că era pasionat de lectură și scris, în loc de ceea ce-și dorea acesta pentru el.

La un moment dat, Kafka a scris câteva pagini serioase tatălui său, în care își confesa frica și repulsia pe care i-a provocat-o de-a lungul anilor, cât și sechelele cu care a rămas din copilărie, însă nu a ajuns niciodată la destinatar, căci mama lui i-a trimis-o înapoi, temându-se de mai multe probleme. De asemenea, mama lui Gregor este întruchiparea mamei lui Kafka, mereu cu capul plecat; deși vedea de fiecare dată comportamentul soțului ei față de scriitor, niciodată nu a intervenit din cauza fricii, și a lăsat totul să se întâmple la voia sorții.

Mesajul transmis de Franz Kafka

Prin „Metamorfoza”, Kafka încearcă să scape de sentimentele sale, întrucât persoajul său, Gregor, întruchipează înstrăinarea față de orice este uman; transformarea lui în insectă nu face decât să evidențieze statutul să alterat; fără prieteni, fără o familie iubitoare, cu un loc de muncă solicitant, și fără pasiuni în care să se retragă. Gregor este doar trist, tot timpul, iar în momentul în care nu mai este om, disprețul părinților față de existența lui este și mai evidentă, din motive absurde.

Sunt de părere că fiecare dintre noi a avut momente în care s-a simțit ca Gregor, ca o simplă insectă care nu contează, și-și duce existența semnificativă până la epuizare. Merită citită, mai ales când ne simțim la pământ.

DISTRIBUIȚI
Lavinia Bușe
În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

LĂSAȚI UN MESAJ